Această scriitură nu este despre cât de îndemânatici putem fi la scris sau de câte cuvinte „premium” putem folosi. E vorba despre o realitate dureroasă despre care instituțiile de cultură inclusiv cele literare, biserica și școlile ar face bine să pună umărul ca să o amelioreze.
Fără să punem la socoteală cazurile patologice gen Gheorghe Dincă, într-o societate în care analfabetismul funcțional e îngrijorător de acut nu e de mirare că avem sumedenie de conaționali care nu se ridică nici măcar la nivelul intelectual al eroului romanului „Ion” de Liviu Rebreanu. Ce pretenții putem avea de la ei dacă ne izolăm în lumea ideilor perfecte, într-un olimpism asezonat cu miserupism?
Din fericire, ne putem aminti de articole de atitudine precum cel publicat în Dilema Veche de Valeriu Nicolae după declarația parlamentarul de atunci Şerban Nicolae care i-a spus unei colege că „şi eu am o poză în care faceţi sex anal” jignind astfel întreg spectrul feminin.
Articolul se intitula simplu, fără întortocheli metaforice: „Despre abuzul asupra femeilor”.
Iată două citate elecvente din el: „Femei inteligente, frumoase, în poziţii foarte bine plătite, care sînt abuzate de animale extrem de puternice, percepute ca oameni serioşi şi importanţi. Femei prinse într-o capcană scîrboasă despre care mai toţi ştim că există şi, în cel mai bun caz, ne doare în cot. Femei pe care de cele mai multe ori nu ezităm să le judecăm, acuzîndu-le de laşitate şi de oportunism, în ciuda faptului că ele sînt victimele şefilor noştri, pe care şi noi îi pupăm în cur cu entuziasm şi cu speranţa că o să mai avansăm un pic. (…) Abuzatorii de azi sînt oameni sofisticaţi, care vorbesc cu multă eleganţă despre filozofie, politică internaţională, oameni care deschid conferinţe, sînt patronii apreciaţi ai feluritelor evenimente mondene şi sponsori de acte caritabile. Oameni care sînt parte nu numai din elita noastră financiară, dar şi din elita politică şi intelectuală.”
Ca un exemplu că terifiantul fenomen e prezent până și în instituții de cultură, putem aminti, de pildă, că în luna august a acestui an a apărut articolul Mediafax „Acuzații de hărțuire la Teatrul de Operetă. Președintele comisiei de cercetare disciplinară face dezvăluiri în premieră: ‘Balerinele mergeau ca niște umbre'”.
Iar în articol se arată că „ulterior, ministrul Culturii l-a ‘premiat’ pe cel acuzat, numindu-l director interimar al Teatrului Național de Operă și Balet din Constanța.”
România Literară e îndeosebi datoare la capitolul eseurilor despre raportul de putere dintre bărbați și femei întrucât a publicat, de pildă, idei cel puțin discutabile.
Astfel, în eseul „Feminismul și masculinitatea”, publicat în nr.35/2026 din RL, autoarea aruncă o observație cel puțin spinoasă, care ar fi meritat lămurită mai pe larg: „Una dintre ironiile culturii contemporane este că emanciparea femeii nu a dus întotdeauna la abandonarea vechilor mecanisme de seducție și validare și nici nu a rezolvat, din păcate, problemele grave (viol, abuz, sclavie sexuală)”.
Voi arăta, la final, că romancierii români au fost conștienți și nu au ascuns sub preș problema abuzurilor masculine, aducându-și astfel obolul lor societății.
Dar mai întâi țin să-mi exprim regretul că nu am popularizat un caz dubios, peste care a dat, din întâmplare, chiar soția mea. Astfel, împreună cu două prietene și copiii destul de mici au mers în urmă cu opt ani la o pensiune pitorească din satul de vacanță Boga din Apuseni. Patronul, unui fost finanțist din Timișoara, le-a îndemnat să le arate pe laptopul personal „poze de familie” după care brusc le-a arătat filme sexuale explicite. Deja era pensionar, dar ne putem întreba ce viață profesională au avut fostele sale subordonate de la Finanțele sau Garda Financiară din Timișoara. Au fost sau nu hărțuite? Cu întrebarea aceasta voi rămâne o vreme probabil destul de lungă.

Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor!”
Sâmbătă, 17 octombrie, s-a desfășurat cea de-a 12-a ediție a marșului „Împreună pentru Siguranța Femeilor!”, în București, Brașov, Baia Mare, Timișoara, Cluj-Napoca, Arad, Piatra Neamț, Târgu Mureș, Mizil etc. Organizatorii au cerut măsuri mai eficiente pentru prevenirea violenței domestice și de gen, protejarea victimelor și identificarea riscurilor de femicid. Organizatorii au transmis că, în acest an, au fost documentate 30 de femicide și au susținut că unele dintre aceste crime ar fi putut fi prevenite dacă riscurile ar fi fost evaluate la timp, iar măsurile de protecție ar fi fost aplicate corespunzător
„Ieșim în stradă pentru că ne dorim o lume în care fetele și femeile cresc și trăiesc fără frică, cu încredere și libertate. Vrem să ne arătăm solidaritatea față de toate femeile și fetele care trăiesc, zi de zi, cu frica violenței”, a fost mesajul organizatorilor.
O societate sănătoasă găsește mijloacele, inclusiv culturale, de a semnala și descuraja comportamentele deviante ale unor din indivizii ei.
Deși clar nu generalizat, îngrijorătorul fenomen a fost semnalat în mod fictiv și de romancierii români, în ultimele două secole. Iată zece astfel de cărți edificatoare:

Ana din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu
Ana este fiica săteanului bogat Vasile Baciu. Ea este tratată de tatăl său ca o simplă monedă de schimb pentru pământ, iar apoi este sedusă, batjocorită și abuzată fizic și psihic de către Ion Popa al Glanetașului, care o ia doar pentru zestre.
Izolată, bătută și împinsă la disperare de amândoi, Ana se sinucide spânzurându-se, într-unul dintre cele mai tragice deznodăminte din romanul românesc.

Ana din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici
Ana, soția cârciumarului Ghiță, este prinsă în jocurile de putere și de lăcomie ale soțului ei și ale lui Lică Sămădău. Deși nu este exclusiv o victimă pasivă, Ana este manipulată, transformată în obiect de șantaj și, în final, ucisă de chiar soțul ei, Ghiță, care își pierde mințile din gelozie și obsesia banilor, înainte ca Lică Sămădău să-i curme viața lui Ghiță.

Ela Gheorghidiu din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
Soția protagonistului, Ștefan Gheorghidiu, este victima unei posesivități patologice și a privirii exclusiv subiective a soțului ei. Ștefan o construiește și o deconstruiește mental, supunând-o unor analize reci, suspiciuni permanente și interogatorii psihologice care îi neagă autonomia și individualitatea.

Otilia Mărculescu din „Enigma Otiliei” de George Călinescu
Otilia este o tânără orfană aflată la discreția tutorelui legal, Costache Giurgiuveanu, și a familiei Tulea.
Otilia este obiectizată de mediul burghez înconjurător: Felix o dorește posesiv, Stănică Rațiu o exploatează financiar, iar familia Tulea o desconsideră. Destinul ei este dictat de deciziile și interesele bărbaților din jur, fiind constrânsă să aleagă o Cenușăreasă modernă sau să plece alături de Pascalopol.

Maitreyi din romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade
Tânăra din Bengal este iubita naratorului Allan. Dar când povestea lor de dragoste este descoperită, Maitreyi devine victimă a rigorilor culturale și a propriului tău părinte, senatorul Narendra Sen, care o azvârle în disprețul familiei, o supune la umiliri publice și în cele din urmă o trimite departe, distrugându-i viața și reputația într-o societate strict patriarhală.

Mara și Persida din „Mara” de Ioan Slavici
Persida, fiica Marei, se îndrăgostește și se căsătorește în secret cu Națl, un tânăr de etnie germană și religie catolică.
După căsătorie, Națl își descarcă toate frustrările profesionale și financiare asupra Persidei. Ea devine victima violenței domestice, fiind bătută crunt de soțul ei, chiar și în perioada în care era însărcinată.
Persida îndură abuzurile în tăcere din cauza rigorilor morale ale epocii, sperând în salvarea prin resemnare și iertare creștină.

Catrina Moromete din „Moromeții” de Marin Preda
Deși Catrina Moromete este o femeie credincioasă și muncitoare, ea devine victima autoritarismului și a nepăsării soțului ei, Ilie Moromete.
Ilie o amăgește ani la rând cu promisiunea că va trece casa și pământul pe numele ei, pământ vândut de Catrina de la primul soț. Când își dă seama că a fost mințită și lăsată fără nicio siguranță financiară în fața urii fiilor vitregi, ea este distrusă psihic și îl părăsește.
Tot în universul rural al lui Preda, fetele tinere (precum Polina) sunt deseori bătute crunt de tații lor dacă aleg să se căsătorească împotriva voinței acestora, fiind privite pur ca forță de muncă și capital material.

„Chira Chiralina” de Panait Istrati
Chira Chiralina și mama ei trăiesc într-o casă din Brăila, ducând o viață marcată de senzualitate și libertate estetică orientală.
Ambele femei devin victimele unei brutalități extreme din partea tatălui Chirei și a fratelui ei mai mare. Aceștia le bat cu sălbăticie pentru a le pedepsi stilul de viață nonconformist și pentru a le supune autorității masculine.
Agresiunile fizice repetate culminează cu mutilarea și distrugerea definitivă a destinului celor două femei, care sunt vândute sau obligate să fugă.

Tincuța din „Viața la țară” de Duiliu Zamfirescu
Mediul boieresc de la sfârșitul secolului al XIX-lea ascunde adesea drame profunde sub masca bunelor maniere.
Personaje precum Tincuța sunt victimele infidelităților sistematice și ale disprețului manifestat de soții lor, cum este mlaștina morală reprezentată de personaje ca Radu Comăneșteanu. Femeile din această categorie sunt captive într-un cod social care le interzice divorțul sau revolta, fiind forțate să accepte umilința publică.

Magda Orheianu din Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu
Magda Orheianu este răpită de cazaci zaporojeni iar șeful acestora o amenință că dacă nu i-ar fi dragă ar frânge-o într-o clipită, ca pe alte tinere pe care le răpise.

by

Referinţă Bibliografică

Marșul pentru siguranța femeilor și romanele noastre clasice despre abuzurile bărbaților/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 octombrie 2026