Ilie Mândricel: „Mărturii buzoiene în colecţiile Bibliotecii Academiei Române”, 2018. Volum apărut cu sprijinul Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă „Zorile” şi News Buzău (partener media). Ediţie îngrijită de Vlad-Ionuţ Musceleanu. Lucrare masivă (384 pagini A4, hârtie superioară). „Felicitări domnului profesor Mândricel pentru rezultatul obţinut în urma unui mare efort de studiu şi analiză” – apreciază academicianul Florin Filip, directorul general al Bibliotecii Academiei Române. „Această carte se vrea o călăuză la îndemâna tuturor celor interesaţi să descopere mărturiile buzoiene păstrate la Biblioteca Academie Române” – autorul. Materialul este dispus în 12 capitole şi 9 subcapitole, cronologic şi alfabetic în cadrul aceluiaşi an, încheindu-se cu un indice al localităţilor buzoiene. Am fost bucuroşi să cunoaştem în subcapitolul „Carte contemporană” (după 1918), contribuţiile doctorului în filozofie Ştefan Bârsănescu, pârscovean binecunoscut, la dezvoltarea manualului şcolar interbelic. Singur sau în colectiv, a scris câte o aritmetică pentru clasele I, a II-a şi a III-a, o geografie pentru clasa a III-a (1946), o gramatică pentru clasa a III-a, un manual de „Didactică” (1935), unul de „Pedagogie” (1932, 1933), o carte de citire pentru clasa a II-a (1932), „Geografia judeţului Iaşi” (1932), „Zoologie pentru clasa I a gimnaziului unic” (1946 şi 1948), „Psihologie pentru clasa a VI-a de liceu” (1942), „Pedagogie şi didactică” (1943), „Anatomia şi fiziologia omului” (1948), dar şi „Clasa de elevi. Anchetă pedagogică” (1928), „Amintiri sorocene” (1941), „Pedagogie agricolă cu privire specială asupra educaţiei agricole a poporului român” (1946), „Ernest Otto şi filozofia educaţiei” (1942). Într-o scrisoare dactilografiată, având semnătura originală, din 21.IV.1956, Ştefan Bârsănescu îl ruga pe G.T. Kirileanu să verifice dacă Ion Creangă s-a folosit pentru manualele sale de pedagogia lui Velini.
Ca voiculescolog, am fost satisfăcut să aflu cărţile marelui medic şi scriitor care odihnesc în depozitul Academiei. E vorba de cinci volume de poezii (Poeme cu îngeri, Pârgă, Destin, Urcuş, Întrezăriri) şi de cinci piese de teatru (La pragul minunii, Demiurgul, Duhul pământului, Umbra şi Fata ursului). Împreună cu acestea se află „Amintiri despre Vlahuţă” (Prefaţă de Constantin Rîuleţ, Slobozia, Ed. Lumina Poporului, 1927), „Cartea misionarului. Îndreptar cultural” (Craiova, Scrisul românesc, 1930), „Sifilisul. Îndreptar şi pentru cei bolnavi şi pentru cei sănătoşi” (Bucureşti, Ed. Librăria de Stat, 1930), „Mierea ca hrană şi îndreptar al sănătăţii” (Brăila, Ed. Presa, 1940). Orice confrate buzoian poate verifica dacă operele sale au ajuns, pentru eternitate, în depozitul nobilei instituţii sau dacă editurile au trişat.
Întâlnirea profesorului Ilie Mândricel cu documentul de arhivă dezvăluie preocuparea cea mai înaltă a vieţii sale. Ea ţinteşte ferm spre un larg orizont de cuprindere a trecutului, în consens cu marii oameni de cultură, consolidând, în momentul de faţă, biografia unui cercetător stăruitor, a unui cărturar cu profundă responsabilitate morală faţă de istorie prin semnalul de alarmă tras în ce priveşte uitarea şi chiar discreditarea trecutului. În întreaga sa activitate, sprijin permanent i-a fost devotata sa soţie, Florica Mândricel, fiică a localităţii Bozioru, cadru didactic respectabil, înger ocrotitor, cel dintâi cititor şi judecător. Prin acest volum, profesorul I. Mândricel ne predă încă o lecţie a neuitării susţinută de documente care redescoperă izvoarele autentice existente în arhive. Cartea poate fi un mesaj pentru noi toţi de a ne ridica din nepăsare şi a ne proiecta conştient viitorul pe măsura modelelor de onestitate de ieri şi de azi. „Memoria trecutului este o vistierie a viitorului”, pare a ne avertiza distinsul cercetător.

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..