Moş Martin e de poveste!

****************************

Toporaşul aromat,

Dimineaţă a-ntrebat:

,,Cine este cel mai tare

Din pădurea asta mare?

Vreau şi eu amu a-l şti

Să îl pot blagoslovi,

Dumnezeu să-l ocrotească

În cea’ taină-mpărătească!”

Mulţi gândeau că sunt în stare

Să primeasc-aşa onoare;

Astfel, ei se lăudară,

Zgomotoși, în dumbrăvioară.

Prinse şi Martin de veste,

Că şi moşu-i de poveste

Şi-şi făcu loc printre ei

Vorbindu-le cu temei:

,,Nu ştiţi oare cine este

Cel mai tare pe-aste creste?

Dulce fagure de miere

Eu mănânc şi prind putere!

Mă cocoț chiar în copaci,

Voi mă ştiţi că sunt dibaci!

Şi străbat cu salturi mari

Povârnişuri, jnepeni rari,

Mure, zmeură de-apuc,

De acolo nu mă duc!

Am un mare habitat

De toţi sunt acreditat.

Mormăi prin molizi și brazi,

Singur ori cu camarazi

Teamă ţi-e să vii aproape

După mine, prin hârtoape.

Aşadar, acu’-n plimbare,

V-am răspuns la întrebare?”

Cei strânşi au aplaudat

Şi respect i-au acordat!

Vulpea și bursucul nătăfleț

******************************

Pe la prânz, fudul bursuc,

Puțintel cam nătăfleț,

Cântă și plimb-un coltuc

Scos, se pare, c-un hârleț,

Din uitată văgăună,

De sub lemn vechi, putrezit,

Negândind că-i hrană bună

Pentru cel mai flămânzit.

Merge-agale prin poiană,  ;

Printre flori i-apare-n față

Cea știută de vicleană,

Da, chiar vulpea noastră hoață!

Ea găsise o teleagă,

Vechitură, făr’ de rost,

Nu era măcar întreagă

Și nici bună de-adăpost.

Însă îl zări deodată

Pe bursucul făr’ de minte

Și-l strigă așa îndată,

Lingușindu-l prin cuvinte:

– Hei, vecine, e uscată,

Hai să te plimb în teleagă,

Las-o și să mergem, iată,

C-am să-ți dau o pâine-ntreagă!

Meriți tu doar un coltuc?

Haide spune, n-am dreptate?

Vino-n vale, sub un nuc,

Și-i mânca pe-ndestulate!

Iar bursucul iute-aruncă

Vechi coltuc și brusc el sare,

Cumințel, ca la poruncă,

În teleaga primitoare.

– Confortabil stai, vecine?

– Da, da, da! zice fudulul

– Stai, dar află de la mine:

Hoțu-a păcălit credulul!

Norocul nu se vinde!

************************

Trist, bursucul Peticel

Azi a mers în iarmaroc

Să găsească, spune el,

Numai un dram de noroc.

Pictor ar vrea să devină,

E convins c-are talent,

Dar, deşi nu vede-o vină,

Desenează neglijent.

În sticluţe, Moş- Martin

Ţine leacuri fel de fel –

Tincturi pentru orice chin,

Dar n-are ce cată el!

Veveriţa-l ispiteşte

Cu obiecte muzicale,

Peticel pasul grăbeşte,

Norocul să-i iasă-n cale.

La standul lui Iepurilă

Se vând străchini smălţuite

În căsuţa cu şindrilă,

De târgoveţ plămădite.

Bufniţa-l povăţuieşte

Să fie cu luare-aminte:

Talentul se şlefuieşte,

Iar norocul nu se vinde!

Alfabetizare în zăvoi

 *********************

Mierla şi-o coţofană

Fac azi larmă, suflă-n goarnă,

Vin în zbor privighetori

Şi-un botgros şi trei cinflori

Renumiţi  ca profesori.

Bat la tobe şi nu-i şagă,

Să-i cheme pe toţi degrabă.

Chiar cocoşul a strigat

Dintr-un sat învecinat:

,,Care-i pricina, surate,

Ce v-a apucat pe toate?”

Au sărit acuş’ sticleţii

Etalându-şi epoleţii:

,,Ce-i cu larma în zăvoi?

Pricina s-o ştim şi noi!”

Iară coţofana Dalma

Lămuri ce e cu-alarma:

,,Vrem s-avem cu toţii parte?

Să-nvăţăm atuncea carte!”

Şi-adunară păsăretul

Să le-nveţe alfabetul.

Spre căsuţa cu pridvor

*************************

Seara, lumina cărarea

Roi firav de licurici;

Nu-şi pierduseră răbdarea

Pe poteci, doi bravi pitici.

Se-ntorceau din poieniţa

Unde-n zori fură atraşi:

Moş Trifoi şi Pufuliţa

Botezară toporaşi.

Petrecură pe măsură

Cu orchestră, lăutari,

Chiar la ei în bătătură,

Cu oaspeţi din cei mai mari.

Acum, când se înnoptase,

Defilau în pas uşor,

Prin pădurea de foioase,

Spre căsuţa cu pridvor.

Intonau cu glas subţire

Cântec de leagăn pe cale,

Firii ca să dea de ştire

Că e vremea de culcare.

Ajunseră-al porţii prag

Când Moş Ene da târcoale –

Amândoi strângeau cu drag,

În pătuţ, perna cea moale.

Vizita lui Țânțărel

**********************

Un țânțar dolofănel

Bâzâia nițel stingher

Prin odaia lui Martin

Care se-odihnea puțin.

Bâz! în sus și bâz! în jos

Cerceta el curios

Namila de urs ce sta

Tolănit și dormita.

Moșu-l auzi prin vis

Zumzăind cam indecis

Și-ncercă să îl gonească,

Zgomotul odat’ s-oprească.

Țânțărel, mai abitir,

Se roti lâng-un clondir

Și găsi un ascunziș

După un pachet de griș,

Preț de-o clipă. Și apoi,

Se porni cu tărăboi

Spre blănosul arțăgos

Ce nu se purta frumos.

Musafirul cel jignit

Nasul iute i-a ciupit,

Fiindcă nici n-a întrebat

Cu ce gând l-a vizitat!

Salcâmi în floare

***********************

N-are Iepurilă stare,

Frământat de o-ntrebare:

,,De ce-i crângul parfumat,

Veveriţo, ai aflat?”

,,Mă opresc puţin din drum,

Cobor iute din alun,

Taina să-ţi împărtăşesc

Despre cei cu rang domnesc:

Sunt acum salcâmii-n floare,

N-au pe-aici asemănare,

Cu ciorchini dalbi, delicaţi –

Botoşei dulci, croşetaţi,

Cu aroma lor bogată

Au vrăjit suflarea-ndată!”

Mihaela Oancea (poeme din volumul în curs de apariție ,,Năzdrăvanii din pădure”)

by

Referinţă Bibliografică

MIHAELA OANCEA: MOȘ MARTIN E DE POVESTE (Grupaj liric)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 iulie 2015