Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan: Alchimie

Mioara Oprișan: Alchimie

 

 

Am învățat să mă concentrez

Pe meridianele corpului meu.

Totul e în mișcare.

Celulele mele vin și pleacă

Ca verile și toamnele.

De atâta forfotă

mă tem că vom întineri

și vom alerga așa,

ca niște balerini

înlănțuind răsăriturile…

Gândurile mele vin și pleacă,

roiesc înconjurând universul.

Se mai oprește vreunul

pe umărul drept,

străin și greu

ca laba unui leopard,

rănindu-l.

De atâta discordie

mă tem că de acolo

va țâșni iubire.

Emoțiile mele vin și pleacă

Stoluri, stoluri,

spre alte meleaguri…

Se mai oprește vreuna

pe inima mea,

străină și rece

ca limba unui șarpe

la pândă…

De atâta întunecare

mă tem că de acolo

va răsări soarele…

 

 

Facebooktwitterby feather
Etichete: