Ești în apusul încins de flăcări
Un dor ce mă soarbe diafan,
O revărsare cerească, acorduri
Vesele și triste de pian,
Nepotolite iubiri…
Ochii ni se întâlnesc iar tainic,
Acolo unde o linie separă
Lumina voluptoasă de-ntuneric…
Ne mângâiem dureros, statornic,
A câta oară?
Surâsul tău e steaua magică
Ce-mi luminează calea-n noapte…
Ești acolo și-aici o prezență
Inedită, ce mă ninge cu șoapte
De pace, de dor…
Aici și acolo, azi e ziua ta!
Iartă-mi lacrima ce mă inundă!
Iartă-mi tremurul mâinilor calde,
Emoția… Îmbrățișarea mea
Ți-o trimit pe stele…
18 noiembrie,2020
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MEMBRĂ L.S.R.
Dedicată soțului meu CONSTANTIN, plecat preacurând printre stele.
Referinţă Bibliografică |