Dintre valuri, dintre valuri
Își ridică dalba lună
Calde, argintate voaluri,
O magnolie-n cunună
Crește umbra-i pân la maluri…
Cântă marea, cântă marea
Cu neliniștea-i din flaut,
Fir de beznă coase zarea,
Sus, în grajdul lunii, caut
Herghelia-naripată
Albind undelor cărarea…
Verde-i dorul, verde-i dorul
Ademenit de sirenă,
Stă la pândă vânătorul
Scufundat pe o carenă,
Inimii să-i umple zborul.
Cântă zarea, cântă zarea,
În cortegiu patru cai
Poartă-n undă depărtarea,
Albastre tonuri de nai,
Ochii lui Neptun ca marea…
Urcă valul, piere valul,
Mâna-i fulgeră tridentul,
Se cutremură catargul,
Marea-ncepe menuetul
Cucerită în tot largul…
Cântă briza, cântă dorul
Zeului Neptun în plete,
Marea să-i redea odorul,
Cu-al său farmec să-l îmbete
Pământeana nepereche…
Dintre valuri, dintre valuri,
Își răsfiră dalba lună
Calde, argintate voaluri,
O mușcată în cunună
Poartă un sărut spre maluri…
Mioara Oprișan
8 iulie 2021



![]() |
Referinţă Bibliografică |