Strop de ploaie, bob de-azur,
Lacrimi, salbe de glicină,
Împletesc din vrajă ciucur
În cascade, fără vină,
Ce huzur!
De atâta așteptare
C-o să vină Paștele
Și-a pictat petale mov
Înverzind ștergarele
În ostrov.
Într-o bună dimineață
Își trimite către cer
O suflare de speranță,
Rotind flautu-i stingher
A romanță…
Din iubirea sa de zee
Își aprinde candelă,
Fermecând Calea Lactee
Cu parfumu-i, un surâs
De dulcinee.
Râuri, râuri de candoare
Poartă-n floare ne-ncetat
Glicina nemuritoare,
Unind oamenii sub soare
Cu-n ,,Hristos a înviat!”
28 aprilie, 2022, în ajun de Izvorul Tămăduirii
Mioara Oprișan
byReferinţă Bibliografică |