La 15 ianuarie, în anul 1850, se naște la Botoșani al șaptelea fiu(din cei unsprezece) al lui Gheorghe și al Ralucăi Eminovici. E botezat la Biserica Uspenia, cu numele Mihai. La momentul miraculos de potrivit, Dumnezeu trimise poporului român un HYPERION: un tânăr sănătos, izbitor de frumos, cu părul negru, bogat și strălucitor, cu fruntea lată, măreț încununată de gânduri, cu ochii mari și fierbinți, iar privirea de o tainică melancolie.Tânărul acesta blând, cu o voce melodioasă, dezinteresat de partea materială, nefiind în stare să mintă, era un mesager al iubirii, al nemărginitei iubiri ce o nutrea pentru poporul său. Sufletul lui era un vulcan în veșnică activitate. Așa după cum însuși arată: ,,Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.”
Tânărul Mihai Eminescu, cu natura sa impersonală și cu fantastica sa capacitate de a pătrunde sensul adânc al lucrurilor, a înțeles că timpul vieții sale, pe care îl avea de străbătut, era scurt și pentru a-și realiza proiectul existențial trebuia să-l folosească la maximum. Astfel poetul nepereche alege să parcurgă calea legii existenței hyperionice, renunțând la tihna pe care ți-o dă putința de a trăi liniștit, idilic, comod, amânând interesele ființei lumești, luându-se la întrecere cu timpul. ,,În lumina acestui proiect existențial se lămuresc multe din faptele biografice neînțelese de contemporani și de mulți alții: controversata odisee a studiilor, refuzul unui matrimoniu fericit cu Veronica Micle, dobândirea unei profesii autentificate prin acte, urcarea unor trepte pe scara socială…(George Munteanu-Hyperion I) precum și revolta față de ordinea existentă,revolta dusă până la sacrificiul suprem față de necazurile poporului său.
Urmând această cale a omului superior studiază permanent, cu o voință titanică, de gândeai că vrea să înghită toată știința din lume, agregatele sale mentale fiind mereu în disoluție și refacere, depășind ,,complexul ideilor obișnuite”. Sinele său,din afara lumii,era ființă pură,degajată de orice condiționare. Altfel spus ,,geniul este a doua creațiune a lumii prin artă, pentru a preschimba viața dintr-o eroare perpetuă într-o încântare perpetuă. Eminescu a reușit o deschidere și o tensiune infinită a gândirii cu ajutorul taumaturgiei poetice: visul, mitul, sacralizarea, ridicarea la sublim, convertirea timpului evanescent în prezent etern, eliberarea din finitudine prin inefabil.”(George Popa-,,Eminescu -autoportretul geniului”)
Trăind o inefabilă hyperionizare a lumii și a cunoașterii, înzestrat cu o extremă iubire de adevăr,poetul urmărea ,,să elaboreze o doctrină de interes practic pentru scoaterea României din subistorie”( George Munteanu-Hyperion I). Asemenea lui Gebeleizis, divinitatea supremă a tracilor, tuna și fulgera, însuflețindu-se pentru poporul român despuiat și batjocorit de străini. Eminescu nu a fost doar ,,omul deplin al culturii române” așa cum l-a definit Noica, ci s-a dedicat total, necondiționat, până la ultima clipă de viață conștientă, destinului sfâșiat al României.
În anul 1875, când se împlineau 100 de ani de la anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, prin corupție, Eminescu, dând dovadă de un curaj supraomenesc, a trecut clandestin granița în Bucovina ,,având ascunse în bagajele sale sute de exemplare ale broșurii ,,Răpirea Bucovinei după documente autentice” (redactată de Ioan Slavici și prefațată de Mihail Kogălniceanu) și le-a trimis prin poștă persoanelor oficiale, oaspeților străini invitați la această sărbătoare, pentru a afla din surse documentare autentice, adevărul despre una dintre cele mai abjecte tranzacții politice.”(Miron Manega-Eminescu agent secret…)
Poziția lui Eminescu, ziarist foarte bine informat în legătură cu jaful asupra României, pe care l-a constituit afacerea Strousberg, a fost fermă și clară și a exprimat-o din 1876, în ,,Curierul de Iași”. ,,Prin această tranzacție statul român concesionase construcția căilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci internaționali din vremea aceea,Bethel Heinrich Strousberg,adică unui concern german condus de acesta. Afacerea inițiată cu acordul și sprijinul regelui, a fost o hoție fără precedent, iar scandalul așa de mare l-a adus pe regele Carol în pragul abdicării.”( Miron Manega-,,Doina” și afacerea Strousberg, Titu Maiorescu, trădător de țară)
Eminescu, în calitate de cel mai mare jurnalist român, bazat pe o profundă cunoaștere a realităților românești, a istoriei și a contextului european ,,redactează un text memorabil , în care a demonstrat, coroborând informațiile publice, faptul că Basarabia a fost pierdută,după Războiul de Independență din 1877-1878, prin trădare și că trădătorul Ion C.Brătianu a cedat-o rușilor.”( Miron Manega-Investigatorul Eminescu și denunțarea unui vânzător de țară: I.C.Brătianu)
Eminescu Hyperionul, cu forța sa titanică, publică în 13 ianuarie 1889, în ziarul ,,România Liberă” un articol exploziv, care a fost pe punctul de a răsturna guvernul. În urma acestui scandal Eminescu a fost internat din nou în sanatoriu, dus la Ospiciul Mărcuța, apoi ca și în 28 iunie 1883, la clinica privată a doctorului Șuțu, sub observația directă a lui Titu Maiorescu. ,,Timp de 100 de ani ni s-a livrat o imagine falsă a poetului național, întreținută prin complicitate voluntară sau involuntară, de mediul academic. Adevărul a ieșit la iveală și în curând va deveni o certitudine absolută: Eminescu a fost asasinat.”(Miron Manega- Eminescu agent secret..)
Iată isprava oamenilor mici, limitați de ,,cercul lor strâmt”, al egoului, care cred că distrugând corpul fizic au scăpat de povara adevărului. ,,In tristitia hilaris…” ar spune Giordano Bruno, pentru că și în cazul Lui Iisus, după ce l-au ucis, spiritul divin ne-a copleșit cu radiația IUBIRII SALE și de peste 2000 de ani învățătura SA ne educă, numărul creștinilor fiind din ce în ce mai mare.
În cazul lui EMINESCU HYPERIONUL, după ce l-au ucis, forța spiritului său e din ce în ce mai mare și de-abia acum pare-se că mai înțelegem și noi câte ceva din mesajul operei sale.
,,La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
…………………………….
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.”

14 ianuarie,2019
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MIOARA OPRIȘAN

by

Referinţă Bibliografică

MIOARA OPRIȘAN- EMINESCU HYPERIONUL/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 ianuarie 2019