În orașul cu salcâmi
Primăvara-și moaie pana
În cerneala ei, cea verde,
Cad în valuri nori bătrâni
Flecărind cu Dunărea
Firea ce se pierde…
Oameni rătăcind prin gând,
Exilați precum Ovidiu,
Nu-și mai oglindesc retina
Într-un pescăruș zburând,
Despletind dorul de fluviu
Pe-un vapor către Sulina…
În orașul cu salcâmi
Primăvara visătoare
A intrat în derizoriu…
Doar pescarii cei bătrâni
Își scot din ascunzătoare
Lotca unsă provizoriu.
Kiralina și Elvira
Înghițite sunt de ape,
Pe un crug cosmopolit…
Cântă-n plete Dunărea
Doruri vechi, în timp săpate,
Pe vaporul înverzit…
În orașul cu salcâmi
Lebedele intră-n grații
Iar copiii râd în soare.
Timpul nu are stăpâni,
Trec pe val civilizații,
Dunărea le-ascunde-n mare…



![]() |
Referinţă Bibliografică |
Mulțumim, mulțumim, mulțumim, MIoara Oprișan, pentru poezia ta dulce și aromată ca o floare de salcâm! Pentru Armonii Culturale ești o bucurie!