Trec toamne grăbite prin sufletul meu
Și vânturi ce cântă din naiul zălud,
Cum despre tine nimic nu mai știu,
Rătăcesc printre clipe, șoapta-ți aud.
Și ard ca o torță în valuri de dor,
Cum toamna-și aprinde făclii arămii
Pășind ca o zee, pe-al iubirii covor…
Aștept din neguri s-apari, să mai vii…
Inefabil un pas în doi pornim
Într-un vals al toamnei ce ne-a unit,
Pe aripi de vânt ne rotim, plutim,
Iubim ca și cum nimeni nu ne-a rănit.
Rătăcesc printre clipe…,fantastic vis,
Tomnaticul soare m-alintă șarmant,
Mă pierd în brațele tale, ca-n infinit…
Visul dispare în luciri de neant…
Trec toamne grăbite prin sufletul meu
Și vânturi ce cântă din naiul duios,
Sărut crizantema parfumului tău,
Când tandru mă-nvăluie, înger sfios.
MIOARA OPRIȘAN,
MEMBRĂ L.S.R.
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA



![]() |
Referinţă Bibliografică |