În ziua de 15 ianuarie a anului 2026 fiica mea m-a invitat la Muzul Național de Artă al României, o surpriză mai frumoasă nici că se putea. La ora 16 pășeam în clădirea muzeului, ca într-un templu al culturii și artei, cu emoție și dorința de a sorbi imagini, sunete, culori, forme, idei, că așa sunt românii, curioși și sensibili la frumos. De cum am pășit am aflat din afișul expus vizitatorilor că aveam de văzut și admirat 320 de piese, din sec. al XVI – lea până în sec. XXI, din 30 de muzee din țară și din străinătate. În tablourile de artă urmăream reprezentarea artistică a iei și a costumului popular românesc de-a lungul timpului și desprindeam rolul pe care l-au jucat acestea în definirea și impunerea românității în istorie. Ia și portul popular au conturat gustul, rafinamentul, mentalitățile, atitudinile, practicile, modelele identitare ale românilor, oferindu-le bucurii ochiului, jocului și sufletului.
În multe din operele de artă expuse ia creează un spațiu al visului, al aspirațiilor, regăsirea purității, a vitalității, a eliberării de convenții, pune în lumină frumusețea femeii (fie ea țărancă, regină, țigancă florăreasă etc.) Exemple: „Țărancă din Muscel” pictor Nicolae Grigorescu, „Țărancă din Vlașca” pictor Gheorghe Tăttărescu, „Regina Elisabeta a României în costum popular de Argeș” pictor George Peter Alexander Heally, „Țiganca de la Ghergani” pictor Nicolae Grigorescu.
Portul popular românesc strălucește sub pensula lui Luchian, Tonitza, Aman, Rosenthal, Andreescu etc. astfel încât simți o ruptură în durata temporală și ești proiectat „hic et nunc”, într-un prezent etern. Da, arta adevărată îți dăruiește starea de catharsis, acea purificare a ființei după care tânjim toți cei care trăim în această lume grăbită.
Astfel de stare, de pace și uimire, o trăiești și atunci când admiri sculpturile: „Sărutul” sculptor Frederic Ștefan Stork, „Sărutul” sau „Pasărea Măiastră” ale lui Brâncuși, „Îngerul” lui Mircea Roman, „Veronica Micle” a lui Ștefan Ionescu Valvudea.
Ca surpriza să fie completă ne-am bucurat și de recitalul susținut de Corul „Arpeggio”, alături de Ioana Turcu (pian) și Bianca Mihaela Vasile (solistă). Corul „Arpeggio”, fondat la Roma în 2014 și dirijat de Simona Moldoveanu, promovează constant muzica românească pe scene din Europa. Programul muzical a inclus lucrări corale inspirate din poezia eminesciană și din teme folclorice, semnate de Gheorghe Scheletti, Vasile Timis, Vasile Popovici, Vasile Spătărelu, Dan Voiculescu și Vincius Grefiens. Și vocile lor angelice ne-au purtat pe unda timpului etern, în „Sara pe deal”, „De-aș avea”, „Floare albastră”…
Cultura, această zbatere, acumulare și creștere spre perfecțiune, a creatorilor români de-a lungul timpului este amprenta identitară pe care o transmitem urmașilor noștri ca o provocare pentru a afla: Cine suntem? De unde venim? Cum păstrăm unitatea noastră?
Mioara Oprisan, membra a Ligii Scriitorilor Romani (Dobrogea si Cluj)













Festivalul “Nichita Stănescu “ 2026-Ploiești.Concursul de debut literar „Nichita Stănescu”
Mioara Oprișan: „Dobrogea Culturală” – revistă de cultură, educație, informare/ iulie – decembrie 2025
Mioara Oprișan: Incursiune în lirica românească, proiect educațional
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..