MIRAJUL ZBORULUI
-Lipsesc doar un minut a spus o frunză,
crengii subțiri din care se desprinse
și a plutit cu patima din vise
în depărtări,mirată și obtuză.
Dusă de vântu-nșelător departe
spre înălțimile amețitoare,
atrasă de mirajele solare
uită de creangă… era-n libertate.
Dar noaptea a venit cu întuneric
și rătăcită s-a trezit confuză,
era doar singură,o biată frunză,
flutur pribeag într-un imens eteric,
Ce cade lin din înălțimea pură
unde speranța e înșelătoare
și-adoarme obosită pe cărare,
fie că-i trandafir sau o răsură.
Trăind durerile singurătății,
reverberând tăcerile astrale,
fluturi sau frunze-n evadări banale
dispar în umbrele imensității…
Din vol. Amintiri viitoare.
by