MISTER ȘI INFINIT
Venim din neant pășind cărări celeste
eternitățile ne sunt aproape,
în infinituri timpul o să sape
o criptă-n care sufletul plutește.
Copii ai universului sălbatic
călătorim discret prin galaxie,
purtăm mesajul erei ce-o să fie
într-un context arid și singuratic.
Mai facem un popas pe o planetă
din când în când mai rostuim o lume
și strecurându-ne printre cutume
rămânem clipă calpă, desuetă.
Reci, volatili prin sferele macabre
ne vom petrece cu tăcerea mută
și doar misterul nopții ne ascultă
sufletul rătăcind prin candelabre.
Ce dacă am descins din universuri?
doar infinitu-n urmă ne va plânge,
noianul de iluzii se va stinge
rămân numai eternități și versuri…
dr. POMPILIU CREȚU


