Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Monumentul unui erou al zilelor noastre

Monumentul unui erou al zilelor noastre

Am citit lucrarea autobiografică a matematicianului Octavian Gh. Dumitriu („Destinul unui învingător”, Editura PIM, Iaşi, 2012) cu atlasul geografic alături, pentru a identifica localităţi moldoveneşti, precum Vultureni, Deleni, Văleni, Glăvăneşti, Griviţa, Buciumeni, Tăvădăreşti, Pogoneşti, Bulboaca, Coroieşti şi multe altele. Orfan de mamă de la 3 ani şi de tată de la 16, tânărul Octavian a avut de înfruntat singurătatea şi sărăcia. Sunt evocaţi, mai întâi, anii grei de şcoală, anii unei adolescenţe pline de lipsuri materiale, dar, spre deosebire de alte jurnale, aici predomină amintirile frumoase. Credea, cu toată tăria, că bunii săi părinţi îl vegheau din lumea lor cu blândeţe şi înţelepciune. După terminarea liceului, întrerupt doi ani din cauza bolii, a intrat în învăţământ ca suplinitor, în satul Valea Rea, din nordul judeţului Vaslui. Viaţa la ţară i-a inspirat „gânduri şi sentimente morale înalte” care au stat la baza formării sale ca profesor.

Capitolele de stare civilă alternează, în această remarcabilă cronică de familie, cu evocarea emoţionantă a bradului din grădină şi a plopilor de la poartă, a stupinei, a preotului-martir Ioan Iftimie, a apicultorilor care i-au fost dascăli. Autorul consideră o datorie de onoare să amintească pe propriii săi mentori, de la şcoala primară până la facultate. Pe bună dreptate, discursul este eroic, protagonistul principal socotind că misiunea sa terestră primită de la Marele Creator a fost îndeplinită cu prisosinţă. Rar mi-a fost dat să întâlnesc în paginile unei cărţi atâta optimism, atâta dragoste şi lumină, atâta recunoştinţă faţă de lucrurile mărunte care constituie, pentru fiecare din noi, bucuriile vieţii! Prozatorul Vicenţiu Donose (1942-2001), fostul coleg de bancă din clasa a XI-a, s-a bucurat de hotărârea lui Octavian de a scrie romanul vieţii, avertizându-l, totuşi, că e o acţiune pe care nici el nu s-a încumetat să o execute, preferând ficţiunea, liberă şi fără constrângeri. Cel care semnează aceste sincere aprecieri a trecut printr-o experienţă asemănătoare, când a primit un geamantan cu caiete studenţeşti (20!) care constituiau jurnalul unui necunoscut cu o pregătire şcolară sumară, trebuind, la rugămintea familiei, să realizeze, din cele peste 2000 de pagini, romanul vieţii acestuia, ca un semn al trecerii sale prin lume. După o muncă istovitoare de şapte luni a rezultat romanul „Speranţa”, lansat la târgul de carte Gaudeamus, din septembrie 2015.

Pasiunile profesorului Dumitriu sunt fireşti: matematica, rebusul, apicultura, pomicultura, caprele, arta fotografică (ilustrată la sfârşitul volumului, cu 74 de fotografii proprii). Neobişnuită este incandescenţa lor. Fără să întreacă măsura, îşi motivează unele înclinaţii şi deprinderi cu aforisme având ca autori oameni de seamă: Pitagora, Horaţiu, Vergiliu, Einstein, Paulo Coelho, Coşbuc, Nansen, dar construieşte şi singur teoreme morale al căror adevăr este inatacabil: „Cu albinele, ca şi cu copiii, trebuie să fii bun, blând şi înţelegător”, „Să mergi în stupină cu gânduri bune ca să fii primit paşnic”. A fost atras de viaţa albinelor nu numai datorită tactului său pedagogic, ci şi instinctului geometric al acestor insecte, matematicieni şi constructori impecabili. Suflet deschis şi altruist, Octavian Gh. Dumitriu transmite cititorilor secretele şi binefacerile produselor apicole, ca şi numeroase sfaturi, reţete, propuneri, recunoscător propriei zodii pentru trăsăturile pe care le-a revărsat asupra persoanei sale: „generos, energic, fierbinte, dominant şi autoritar”. E lăudabil că unele obiceiuri, taxate de psihologie ca deformaţii profesionale, cum ar fi sfătoşenia, rigoarea, disciplina, nu scad temperatura paginilor, ci, folosite cu măsură, se dovedesc un aliat ascultător al povestitorului.

Interpretând enigmistic numele unor localităţi vasluiene care i-au marcat destinul (Vultureni, Deleni şi Văleni), iniţialele acestora ar însemna Voinţă, Dragoste, Virtute, însuşiri care se degajă fericit din paginile însemnărilor. Colega Eugenia Chirilă îl caracterizează astfel: „o persoană ageră la minte, dar firavă şi gingaşă la trup datorită unei maladii congenitale (hemofilie severă, n.n.), însă cu o inimă mare, atât de mare încât cuprinde cu dărnicie necazurile şi bucuriile tuturor”, fiind şi „singurul hemofilic din ţară, purtător de stimulator cardiac”. Din păcate, Octavian Dumitriu este un caz medical special, „tratat cu mare atenţie de profesionişti în domeniu”. Din recunoştinţă, menţionează numele fiecăruia, însoţindu-i cu urarea creştinească „Dumnezeu să-i binecuvânteze!” Hemofilia, fiind „prietena” de o viaţă, îi face un scurt istoric, menţionând că era boala familiilor regale, transmisă unor descendenţi (de la mamă la fiu) şi, mai mult, o urcă la demnitatea de personaj principal al jurnalului, rezervându-i, în exclusivitate, 49 de pagini! În această dispută infernală nu au existat învins şi învingător. A stăruit să trăiască alături de ea, ajutat de credinţă, nădejde, iubire, socotind-o prietenă, conform interpretării termenului grecesc.

După o scurtă experienţă de politician local, s-a retras dezamăgit, meditând că pe laturile triunghiului de aur al politicianului de succes scrie: sănătos-bănos-mincinos, atribute care îi lipseau cu desăvârşire dascălului pensionar. Nici acum nu îl părăseşte regretul că nu a putut convinge autorităţile locale să asigure un spaţiu potrivit pentru un muzeu etnografic sătesc. Meticulos şi exact, alcătuieşte genealogiile familiei, pe linie paternă şi maternă, lăsându-le moştenire urmaşilor, astfel că fiecare ramură şi rămurică a impunătorilor arbori este identificată şi prezentată, ajutat şi de o sursă valoroasă, Monografia comunei Deleni, având ca autoare pe profesoara Elena Simionică. Ca un omagiu adus bunicului, nepoţii Irinel, Daniela şi George au efectuat scrierea electronică a textului, tehnoredactarea, prelucrarea computerizată şi grafica lucrării. La nivelul cel mai înalt!

Destinul unui învingător” este monumentul pe care profesorul Octavian Gh. Dumitriu îl binemerită în centrul localităţii vasluiene Văleni.

Facebooktwitterby feather