Morții vii își caută morții plecați
În țintirimul satului îngropați
Aprind lumânări la crucea de strajă
Unii ar vrea să se-ntâmple o vrajă
Că Domnu-ar putea să facă minune
Pe cei dragi să ni-i trimită în lume
Și stă mortul viu ațintindu-și privirea
În turla bisericii așteptând mântuirea
Se roagă, el zice, se roagă mereu
Precum l-a învățat un arhiereu
Dar gându-i tot zboară la grija lumească
Și trepte nu urcă să se izbăvească
Fac morții vii pentru morții plecați
Soroacele, cum au fost învățați
O lacrimă curge pe-obraz veștejit
La gândul când omul era necăjit
Și greu îi venea să creadă că – n lume
Pot fi copii și opere postume
E moartea legată de viață prin noi
Cei de deasupra pământului goi
Ne ducem destinul și crucea – n obidă
Greu ne lăsăm ieșiți din starea morbidă
Speranța de bine se risipește ca fum
Puțini sunt cei ce-L caută pe Domnul acum
Dacă morții vii ar ieși din letargie
Și cuvântul n-ar mai provoca alergie,
Atunci trăitorii acestui Pământ
Ar înțelege mesajul scrisului Sfânt
Și Duhul IUBIRII, BLÂNDEȚII și PĂCII
Acoperământ bun ar fi contra fricii


