Grigorie Lăcrița : Fragment din Testamentul lui Stefan cel Mare
Ștefan cel Mare (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), a fost domnul Moldovei timp de 47 de ani, între anii 1457 și 1504, având cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române, fiind unul dintre cei mai mari patrioți domnitori ai poporului român.
Fragmentul ce urmează din Testamentul lui Stefan cel Mare ar trebui citit, ca un sfânt jurământ, de către toți aleșii neamului la investitura lor. Poate așa vor înțelege mai bine datorie sfântă pe care o au de a apăra și de a proteja România. Acest fragment din Testamentul lui Stefan cel Mare e ultima poruncă a celui care ne-a fost și rămâne pentru eternitate un exemplu de Domn devotat, până la sacrificiu, țării și neamului său.
Stefan cel Mare a ținut să precizeze și faptul că „Trădarea și cearta dintre frați – iată cauza slăbiciunii unui neam.” În această perioadă, în care „Trădarea și cearta dintre frați” este așa de mare până la a duce țara la dezastru, ar fi bine ca acest fragment din Testamentul lui Stefan cel Mare să fie reamintit, prin a le fi citit, Președintelui, parlamentarilor și guvernanților.
Fragment din Testamentul lui Stefan cel Mare:
„[…]În multele mele bătălii, am înțeles că dușmanii nu ținteau moartea mea.
Ei ținteau moartea Moldovei.
De aceea, când am avut noroc în războaie, nu eu, ci Moldova l-a avut.
Cu aceste gânduri, vă las drept moștenire nu țara, ci datoria de a lupta cu trup și suflet pentru ea.
Țineți minte vorbele mele: o țară este la fel ca o cetate.
Niciodată nu poate fi cucerită din afara, daca nu este distrusă din interior.
Trădarea și cearta dintre frați – iată cauza slăbiciunii unui neam.
Daca nu veți sta umăr lângă umăr ca niște frați adevărați, atunci veți ceda străinilor, nu numai moșiile țării, dar și sufletul ei.
[…]Ea, Țara, nu este nici a mea și nici a voastră! Ea aparține urmașilor noștri de azi, de mâine și dintotdeauna!
De dragul lor, vă cer să nu vă închinați în fața nimănui.
Să fiți uniți și liberi!”

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..