Aceasta este poza de la finalul evenimentului:

De la stânga la dreapta:

– nora mea,

– eu cu o medalie pe care mi-a dat-o E.S. d-l Ambasador,

– E.S. d-l Ambasador, Kim Yung-Ho,

– soția E.S. d-lui Ambasador.

A fost un eveniment de mare onoare. A participat tot personalul Ambasadei.

Evenimentul s-a desfășurat astfel:

1)-chiar la intrare ne-a primit d-l Ambasador,

2) -mi s-a propus să scriu în cartea de onoare a Ambasadei. Am făcut-o cu mare plăcere,

2)-am fost invitați în sala de primire oaspeți, unde aștepta tot personalul Ambasadei,

3)-aici s-au făcut toate prezentările; fiecare își spunea numele, funcția și studiile,

4)-m-au rugat să fac o scurtă prezentare a cărții și am distribuit cărți cu autograf la personalul Ambasadei,

Totul s-a petrecut într-o ambianță plăcută pe fondul unei muzici, în surdină, caracteristică Coreei.

Apoi a urmat „prânzul”, cu mâncăruri și băuturi selecte, bine pregătite, după reguli protocolare la nivel înalt. La dejun am vorbit și am schimbat idei, chiar și bancuri sau mici glume. Toți cunoșteau engleza și franceza iar majoritatea cunoșteau limba română. În afară de d-l Ambasador și soția sa, toți erau tineri, până-n 40 de ani. M-a impresionat faptul că vorbeau foarte bine limba română, deși unii nu aveau mai mult de un an de zile de când au venit în România.

La final am făcut poza pe care ți-am trimis-o. Pot să spun că te-am simțit aproape și că mi-ai dat acel imbold, de care aveam nevoie. Faptul că vorbeau limba franceză, comunicarea ne-a fost ușoară, bogată, și eficientă. Când oboseam eu, vorbea nora mea în engleză. Apreciez că a fost un eveniment cultural extraordinar și de mare onoare, pentru noi, dar mai cu seamă pentru ei, pentru că respectând „pe alții”, se respectă pe ei și Poporul lor!

…De ce noi nu putem face așa?