Mă-mbătați ca vinul

Vânt de primăvară. Cântă un tacâm.

Iar mă fură basmul fetei din Arzrum.

Zâmbet de copilă, floare de salcâm,

Mă-mbătați ca vinul la o crâșmă-n drum.

Briză-n prag de ape. Scârțâie-un cristei.

Zână din poveste, ce mai faci acum?

Vise de fecioară, dalbe flori de tei,

Mă-mbătați ca vinul la o crâșmă-n drum.

Àustru în suflet. Tril de mierlă-n casă.

Ai mai rupt o filă dintr-un vechi album?

Floare de zambilă, roche de mireasă,

Mă-mbătați ca vinul la o crâșmă-n drum.

Crivățul îmi urlă la fereastra mea.

Ardu-mi amintirile. Se prefac în scrum.

Flori de iasomie, albe flori de nea,

Mă-mbătați ca vinul la o crâșmă-n drum.

Iar mă fură basmul fetei din Arzrum.

Zână din poveste, ce mai faci acum?

Ai mai rupt o filă dintr-un vechi album?

Ardu-mi amintirile. Se prefac în scrum.

Soră-rândunea, albe flori de nea,

Dalbe flori de tei, pui de rândunei,

Flori de iasomie, tril de ciocârlie,

Floare de lavandă, lebădă glisandă,

Flori de primăvară, vise de fecioară,

Floare de zambilă, zâmbet de copilă,

Floare de acație, nereidă grație,

Flori culese-n leasă, roche de mireasă…

Soare, frățioare, și tu, soră lună,

Din fuior de raze-mi împletiți cunună.

File de poveste, fată din Arzrum,

Mă-mbătați ca vinul la o crâșmă-n drum.

Iubire, tu

Iubire, tu, fecioară preacurată,

Toți te cunosc, dar nu te știe nime.

Ești cea mai mare și mai sfântă taină

Din toate șapte tainele divine.

Din clipa când a ta dumnezeire

Mi-a binecuvântat cereasca danie

Mă pregătesc de prima întâlnire

Precum m-aș pregăti de-mpărtășanie.

Spun rugăciuni, mătănii bat la cer,

Mă spovedesc părintelui vicar.

Păcate n-am, dar îndrăzneală cer

Când voi intra, păgân, în sanctuar.

Cu gândul la păcatu-originar,

Mi-e martor Domnul, alte n-am făcut.

Au cel mai mare nu-l voi face când

Împărtăși-mă-voi din primul tău sărut?

Iubire, tu, fecioară preacurată,

Toți te cunosc, dar nu te știe nime.

Ești cea mai mare și mai sfântă taină

Din toate șapte tainele divine.

Neîmblânzită leoaică

Am pus pariu

că voi încăleca – necowboy – cel mai sireap mustang din

America –

Și l-am câștigat,

că voi îmblânzi cea mai furioasă leoaică din junglă  –

Și l-am câștigat,

că voi străbate înot cel mai zbuciumat ocean de pe glob –

Și l-am câștigat,

că voi urca pe cel mai înalt pisc de pe Himalaya –

Și l-am câștigat.

Pun pariu

că aș putea îmblânzi cerberul de la poarta infernului –

Sunt convins că-l voi câștiga,

că aș putea răcori cu apa izvorului buzele uscate ale pustiului –

Sunt convins că-l voi câștiga,

că aș putea inventa un telemobil pentru a vorbi cu cei trecuți

în împărăția cerului –

Sunt convins că-l voi câștiga,

că aș fi în stare să descopăr taina nemuririi omului –

Sunt convins că-l voi câștiga.

Dar nu pun pariu

că voi ști să îmblânzesc dragostea –

Nu sunt deloc sigur de șansele lui,

pentru că dragostea a fost, este și va rămâne

o dulce și tandră, dar de neîmblânzit leoaică,

un de neîmblânzit ocean,

un de neîmblânzit pisc,

o de neîmblânzit femeie,

o fără de fund prăpastie,

care te cheamă și care te-alungă fără-ncetare,

până când într-o zi te îngite în hăul ei

și se pune la pândă din nou.

Uite-o, vine

Uite-o, vine felin

Și te-mbată vergin

Dragostea

Uite-o pleacă, – a lăsat

Un altar profanat

Dragostea

Vine hesperidar

Și îți toarnă nectar

Dragostea

Pleacă-n zori medein

Și îți toarnă venin

Dragostea

Vine-afrodisiac

Te vrăjește-orgiac

Dragostea

Pleacă eolian

Și te lasă orfan

Dragostea

Uite-o, vine vârtej

Și te-ncercuie vrej

Dragostea

Uite-o, pleacă-acvileu

Și rămâi marmoreu

Dragostea

Uite-o, vine năier

Și te urcă la cer Dragostea

Uite-o, pleacă râzând

Și te bagă-n mormânt

Dragostea

Exploratori

Săpăm de zor în rocile pendinte.

Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.

Eu sunt căutătorul de cuvinte,

Tu ești exploratorul de smarald.

Ne-am rătăcit, dar gândul ne împacă:

Ne-om regăsi-ntr-o sfântă zi cu soare,

Eu, săpătorul de cuvinte-n piatră seacă,

Tu, săpătorul de smarald la fund de mare.

Ne-om regăsi în lava cea fierbinte

Sau într-un verde rece de smarald,

Eu, cioplitorul de bazalt întru cuvinte,

Tu, cioplitorul de cuvinte în bazalt.

Și va dispare orice discrepanță:

Un larg de mare și de munte-un pisc

Vor sta ca soclu numelui speranță,

Cuvântului iubire obelisc.

Săpăm de zor în rocile pendinte.

Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.

Eu sunt îmblânzitorul de cuvinte,

Tu ești îmblânzitorul de smarald.

„Verb” defectiv

Un tui bate dragostea-n luni și-anotimpuri.

Să nu-l crezi, iubito: -i dement.

Doar ura, ea are toate trei timpuri,

Iar dragostea – numai prezent.

Un altu-o conjugă-n trecut absolut

C-o mină de-umil penitent.

Uitarea, ea numai există la timpul trecut,

Iubirea e doar la prezent.

Al treilea o plimbă pe-arípi de cocor

Naiv, ezitant, indolent.

Speranța, ea numai, există la viitor,

Iubirea e doar la prezent.

Cea dragoste mare plutește eolic

Prin spațiul cețos și tern,

Dar nu la prezentul zis in futuro

și nici la prezentul istoric,

Ci doar la prezentul etern.

Nicolae MĂTCAȘ

by

Referinţă Bibliografică

Nicolae Mătcaș – poeme de dragoste din volumul „Uite-o, vine felin”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 septembrie 2023