ȘI-AȘA, ȘI-N ALT FEL…
#AnnaNoraRotaru – autor
A venit toamna, cad frunze pe cărări și-n crâng,
Cu nuanțele ei de vis, din nou să ne-amăgească…
Dar eu, în sinea mea, tristeți, melancolii deplâng,
Din împrăștiate vise, pe ici, colea caut să strâng,
Numai că la copaci, frig și vânt să-i dezvelească,
Nimica n-o să se sfârșească…
Gândesc și-așa, și-n altfel, păcălindu-mă că știu,
Că înseși viața face rotocoale și-i bine a cunoaște,
C-aici domnește, și frumos, și-urât, și mort, și viu,
Și miresme, și putregaiuri, și hărmălaie, și pustiu,
Și Infern și Paradisul, și prinții frumoși, și broaște,
Și diamant și glod să se împroaște…
Și zilele or fi mai scurte, și nopți mai-ntunecoase,
Și câmpurile cu scaieți, și-ogoare-afânate-ntinse,
Și livezile cu poame dulci, și coline mai stâncoase,
Și lacuri cu-ape ca oglinzi, și băltoacele vâscoase,
Și suflete vivace, dar și celea-ndureratele și stinse…
Felurimi, ca din picturi desprinse…
Dar mai știu că ni-e hărăzită soarta ceea cumplită…
De-om pleca-n neant, noi, nu ne întoarcem înapoi
Și, pe pământ, scurtă mai e viața, fuge-ntr-o clipită,
Nimic lăsând în urmă-ne, pe stânca timpului cioplită
Simțind că-n toamna vieții, frunză, frunză te despoi,
Și cald de-o fi, va ninge peste noi…
Să pot crede oare în viața de apoi ?
________________ NORA _______________
versuri din vol. __ „Peregrin tăcut prin timp” __



