„Bănuiesc că Dumnezeu dorea penicilina; pentru asta l-a creat pe Alexander Fleming”
Sir Alexander Fleming
Alexander Fleming, André Maurois, Editura Medicală, Bucureşti, 1965, p.221), traducere Conf. Dr. N. Cajal
Cartea a fost publicată în original la Librairie Hachette, Paris, 1959, la patru ani de la moartea celui care a obţinut şi premiul Nobel în 1945, pentru descoperirea penicilinei.
Încă funcţiona, la vremea traducerii ei în versiune română, rezervarea drepturilor de „traducere, de reproducere şi de adaptare pentru toate ţările”*. Probabil un act de generozitate? Aşa cum ar fi trebuit înţeleasă cultura?
Marile descoperiri au avut apanajul internaţionalităţii. Al universalităţii.
O atmosferă „de vis”. Căci numai acolo, Iubirea, Frumuseţea, Speranţa, Ordinea, Probitatea se pot manifesta nestingherite, firesc. Aproape „ireală” pentru ceea ce se petrece astăzi în viaţa cetăţii.
Fără a fi revolută (am descoperit sincronicităţi neştiute şi nebănuite, ca spre exemplu că Sir Alexander Fleming era în culmea gloriei la vremea naşterii mele şi că s-a prăpădit cînd eu aveam trei ani!) cartea prezintă, cu excelenţă, excelenţa vieţii şi acitivităţii profesionale a medicului microbiolog care a fost Alexander Fleming.
Magia cărţii se datorează literatului de rang academic, André Maurois.
O lucrare documentată pînă în cele mai mici, drastice, veridice amănunte ţinînd de munca istovitoare de laborator empiric, bucuriile şi satisfacţiile descoperirilor medicale care au făcut istorie, atmosfera din lumea ştiinţifică de pe continentul Europa dar şi din America, relaţiile între cercetătorii din domeniul medical în plan internaţional, experimente, nume celebre care interacţionează spectaculos: Koch, Wright, Pasteur, Balzac, Show, Maurois, regi, regine, ca şi medicina, literatura, ştiinţele, arta.
„Tonul” cărţii este unul reţinut, „în ton” cu personajul său principal, Sir Alexander Fleming. Discreţie, firesc, modestie, chibzuială, nobleţe de caracter dar şi de rang social, obiectivitate.
Copleşitoare onoruri primite tîrziu dar constant din toate părţile lumii beneficiare ale efectului salvator al penicilinei. Gesturi simple, consecinţe umane, stil anglo-saxon de trăire, „rece”, şlefuit, de o intensitate maximă greu de bănuit, din care romantismul răzbate cu greu, protejat de caracterul pur scoţian, care nu permite nici o imixtiune în viaţa personală. Translucid în toată splendoarea-i. Pur. Veritabil. Firesc.
Un „răsfăţ” al inteligenţei şi al sensibilităţii de marcă. Pasiune şi Iubire.
Remarcabil talentul scriitorului André Maurois care a realizat atmosfera de lucru, aerul vremii, viciile şi vicisitudinile societăţii, cu nimic mai prejos decît realitatea însăşi.
Magia unei vieţi de om care a fost „şi om şi om de ştiinţă” cum bine scrie Prof. Dr. N. Nestorescu în Postfaţa pe care a semnat-o la ediţia amintită.
„Chelsea nu poate fi imaginat fără artiştii săi…Arta, în sensul cel mai general al cuvîntului este unul dintre lucrurile într-adevăr importante. Primii miniştri şi miniştrii de finanţe ocupă un loc de seamă în ziare, dar după ce nu mai sînt la putere sînt uitaţi aproape toţi. Numai artistul este nemuritor” (op. cit, p. 200). Sir Alexander Fleming în discursul său, ca cetăţean de onoare al cartierului Chelsea.
Iată de ce cartea este, pentru mine, „magică”. Din ea transpare FRUMUSEŢEA vieţii care învinge în pofida oricăror obstacole, oricît de dificilă ar fi povara de purtat în această lume. Aceasta este, de altfel, LECŢIA pe care o regăsesc în carte şi pe care am învăţat-o în copilăria şi adolescenţa mea, de la părinţii mei, care au trudit în acelaşi domeniu, drag mie, sănătatea, şi care mi-au inculcat acelaşi sentiment de umanitate, de sacrificiu în beneficiul umanităţii. Necondiţionat. Un sentiment reconfortant în sine. Singura şi binefăcătoarea recunoaştere şi recompensă.
Fie-le răsplata şi odihna, veşnice!
–––––––––––––––––––––
* Tous droits de traduction, de réproduction et d’adaptation réservés pour tous pays.
Virginia Bogdan
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..