Aurel Cojanu

„Brâncuși” de Vernești-Artă, talent și pasiune

                            Moto: „ În fiecare bloc de marmură se află o statuie și e treaba sculptorului să o descopere.” ( Michelangelo)

Când Dumnezeu a creat lumea, a făcut-o din dragoste pentru frumos, căci tot ce vine de la El nu poate fi decât sublim…l-a creat pe OM după chipul și asemănarea Lui… Numai că lui, omului, Dumnezeu i-a dat libertatea de a alege cum să trăiască impunându-i  o singură interdicție: să nu mănânce din Pomul Cunoașterii. Cum ispita (șarpele) a fost mai puternică decât ascultarea, protopărinții noștri Adam și Eva au cunoscut existența Binelui și Răului- până atunci beneficiaseră numai de Binele Raiului-, care vor fi într-o continuă luptă în efemera staționare a urmașilor urmașilor lor pe Terra.

Pentru că ceea ce face Răul pe pământ este mult mai mediatizat decât ceea ce vine de la opusul lui, echipa  verneștitv și-a propus, încă de la începutul existenței sale în mediul online, să aducă în atenția internauților numai aspectele pozitive de pe raza comunei Vernești, invitând în fața camerei de filmat oameni ce pot aduce mărturie în sensul acesta, prin modul lor de viață, prin faptele, trăirile lor.

Cu ocazia interviului acordat de cântăreața de muzică populară Atena Bratosin, stabilită de mulți ani pe meleaguri verneștene, mai exact în satul Mierea, am aflat, din spusele dumneaei, că tot în această zonă trăiește și un sculptor în lemn, dl Aurel Cojanu, care a acceptat, cu amabilitate, invitația de a fi prezent la rubrica Oameni de lângă noi. Lucrul acesta a putut fi posibil abia la finalul anului 2019, când am stabilit să ne întâlnim în sala de lectură a Bibliotecii „Vasile Cârlova” din Vernești.

Pentru că un creator se definește prin lucrările sale, la această întâlnire dl Cojanu a adus o parte din ele, pe care le-a aranjat exact ca într-o expoziție, pentru ca în timpul interviului „ochiul” camerei să le înregistreze. Întâlnirea dintre echipa verneștitv  și domnia sa a fost una jovială, plăcerea fiind din partea tuturor, ba tânăra cameraman Iuliana, un fin observator, de altfel, i-a remarcat culoarea albastră a ochilor și costumul național în care a venit îmbrăcat. Primul pas fiind făcut, discuția a început să curgă firesc în fața aparatului de filmat.

Interlocutorul meu s-a născut în orașul Buzău, în ziua de 15 noiembrie 1950. A studiat din clasa întâi până în clasa a XII-a la Lic. „B.P.Hașdeu”, urmând, apoi, o școală militară devenind maistru militar. A lucrat în mai multe unități militare, pensionându-se la termen. În satul Mierea a ajuns întâmplător…după ֨89, a vrut o casă pe pământ, îl prinsese cutremurul din 1977  în apartamentul său de la etajul șapte și efectul a fost unul puternic: toate bibelourile, evident din sticlă, s-au spart, și nici șocul emoțional n-a fost unul de neluat în seamă. Locul unde urma să-și construiască casa trebuia să-i ofere posibilitatea accederii la sursa de apă subterană mai ușor. Așa se face că fântâna o are chiar în casă; e lesne de înțeles că mai întâi a fost săpată fântâna, apoi a fost ridicată bucătăria deasupra ei.

După cutremur, i-a venit ideea să înlocuiască bibelourile din sticlă cu unele din lemn…mai încercase și-n copilărie să șlefuiască lemnul cu dalta, dar rezultatul n-a fost unul mulțumitor. Având ocazia să meargă   la Fabrica de mobilă din Nehoiu, a observat că cei care sculptau mobila din lemn masiv foloseau dălți foarte bine ascuțite de obțineau acele lucrări apreciate mult în afara țării, și a înțeles de ce lucrările lui nu erau foarte reușite.

Pasiunea pentru sculptat în lemn, ocazional, în os, și-o manifesta, până la ieșirea la pensie, doar acasă, ca mod de relaxare și de creare a lucrărilor folosite în familie. Neavând studii în domeniu, și-a dat seama că trebuie să-și perfecționeze tehnica de lucru când unul dintre colegii de serviciu a început să vorbească, în una din discuțiile lor, despre  proporții, canoane în realizarea sculpturilor. A devenit un autodidact ca să-și satisfacă setea în arta șlefuirii lemnului cu dalta.

S-a gândit s-o ia de la început, așa că tot ce lucrase până atunci a dus la tomberon, dar nu mică i-a fost mirarea când un vecin a venit la el și i-a spus că „a dat lovitura”, găsise la tomberon sculpturi cu care urma să-și împodobească casa. Dl Cojanu nu-și păstrase măcar una din vechile lucrări care să fie mărturie, peste ani, a evoluției sale în domeniul sculpturii.

De la momentul acesta al existenței sale, au urmat lucrări mult mai reușite, iar după ce a  ieșit la pensie și s-a  stabilit într-un spațiu geografic propice creației, și-a procurat  uneltele de lucru: topor, bardă, dălți, potrivite proiectelor pe care și le propune.

Cioplitul în lemn pentru Aurel Cojanu este terapie cu dalta. Când intră în atelier, gândurile care-i afectau liniștea dispar și se concentrează doar asupra lemnului din care trebuie să scoată o lucrare care ilustrează  sentimentele trăite la momentul respectiv. „ Inspirația vine pe parcurs…de multe ori vorbesc cu lemnul…”, mărturisește, în timp ce-mi arată pe  ramura de copac, pe care o ține în mână, un început de sculptură…un cap de dac cu barbă și cușmă.

Lemnul necesar pentru sculpturile sale și-l procură din livada proprie. Cel de esență mai tare se lucrează mai greu, dar lucrările sunt mai rezistente și mai frumoase. Nu contează cât de mare este lemnul…are lucrări de la 50cm până la 1,2m. Pentru lingurile tradiționale cu motive încrustate folosește teme ca: roza vânturilor, soarele…

Intr-una din zile, ducându-se în pădure după ghebe,  a găsit o buturugă pe care a cărat-o acasă…încă nu avea în plan ce-ar putea să facă  din ea. Ceva mai târziu, a primit vizita   lui Alexandru Măciucă, specialist la Muzeul Național de Artă din  București, care de  la prima vedere  a fost atras de buturuga din atelierul sculptorului nostru, semn că o și „ dezbrăcase” de coajă și de surplusul de „ esență lemnoasă” și o vedea expusă într-o expoziție. Drept urmare, buturuga a luat calea spre capitală împreună cu fericitul posesor care o primise cadou.

„Brâncuși” de Vernești, cum l-a  numit tot Iuliana,  este prins în multe proiecte în calitatea sa de membru al Asociației Meșterilor Populari și Artiștilor din Buzău cu sediul la Galeriile de Artă, la etaj. Aici se întâlnesc oameni de cultură, pasionați de pictură, sculptură, creatori de costume populare, etc..; se organizează expoziții, vin copii și învață din tainele fiecărui meșter popular, și câștigul, moral-dacă stăm să ne gândim-, este și pentru mentor, și pentru discipoli.

Discuția noastră se încheie aici, urmând s-o reluăm cu ocazia unei alte întâlniri pentru a afla mai multe despre munca omului care nu și-a îngropat talanții primiți de la Dumnezeu. Până atunci puteți să-l cunoașteți mai bine accesând pagina de facebook Aurel Cojanu.  La mulți ani!

Curierul zoreștean, 2019

by

Referinţă Bibliografică

OAMENI DE LÂNGĂ NOI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 martie 2022