În Universul fără margini
Un punct se vede printre stele,
Din el, în Cosmosul eteric,
Se-nalță gândurile mele.
Și punctu-acesta, la o scară
A orizontului terestru,
Este planeta-nchiriată
De Dumnezeu regnului nostru.
Dacă deasupra-i poți s-ajungi
Pe o orbită circulară,
Vezi munți și văi, albastre ape
Și Aurora boreală.
De mii de ani, pe ea trăiește
Civilizatia umană,
Trecând prin ere primitive,
Hrănită cu cereasca mană.
Un colț de rai pe Terra mamă,
Își poate face orișicine
Că stă-n puterea omului
S-aleagă între rău și bine.
De poți să treci meridiane
De la un capăt pân’ la altul,
Uimit rămâi de ce-ți oferă
Zidirea Celui Preaînaltul.
În doar o viață ce ți-e dată
Să o trăiești pe-acest pământ,
N-ajungi să afli tot ce-nseamnă
Creație prin Sfânt Cuvânt.
Și pe orbita ei Planeta,
Cu-ncărcătura-i de viață,
Parcurge veacuri, alte veacuri
Cu-a Dumnezeului creanță.
10 dec. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor
by