Peste tâmple timpul trece,
Peste suflet – timpi păgâni
Și-ntr-o-nlănțuire tristă,
Ne vom regăsi bătrâni.
Moara vremii cerne oameni…
Eu departe, tu departe,
Între noi această viață
Care, încă, ne desparte.
Am ales, crezând în inimi,
Să trăim doar pur livresc,
Cercetând pagini de carte
Și destinul omenesc.
Pas la pas, din depărtare,
Luăm cadența ideală,
Amintind de competența
Nopților cu trup de ceară.
Din volumul „Zăpezi pelagice”, Editura „Nico”, 2012
byReferinţă Bibliografică |