OFRANDA MERELOR
Planeta s-a încins în vara asta
aprinsă de fantoma ucigașă
ce-a presărat peste eter cenușă
și a adus pământului năpasta.
E toamnă grea cu zile răzvrătite,
cad mere rubinii din pomul vieții
pe lângă cruce…să primească morții,
ofrandele pe brazda de morminte.
Bobul de grâu și-a ostoit dorința
așteaptă anotimpurile răbdării,
în urmă a rămas praful uitării
și lacrima care-a pierdut speranța.
Timpul e însetat de suferință,
sângele fierbe-n clocote absurde,
vorbele s-au uscat și rămân surde,
Apocalipsa bate în credință.
La mânăstiri ard candele cu focuri
în disperarea limbilor de clopot,
rămâne-n galaxie doar un ropot,
misterul lumii prelungește jocul…


