Am primit de Moș Nicolae un cadou surpriză, la care am lucrat împreună cu o echipă de profesioniști. Ultima mea carte de versuri, intitulată PE UMERI DE STELE/ AUX ÉPAULES D’ÉTOILES, a apărut cu sprijinul partenerului meu de nădejde, YMAGECENTER IAȘI, care mi-a împlinit încă un vis. Le mulțumesc din suflet! Mulțumiri doamnei Virginia Bogdan, cea care semnează traducerea in limba franceză a volumului. Un profesionist adevărat, dedicat cuvântului, mare iubitor de poezie. Traducerea este impecabilă, mă onorează păstrarea rimei versurilor și în limba franceză. Mulțumesc, Virginia BOGDAN! De asemeni, pentru frumoasele ilustrații grafice, mulțumesc artistului bucureștean Mihai Cătrună, care, de fiecare dată, cu generozitate, m-a încurajat să continui, iar arta sa minunată aduce un plus de valoare lucrării! Mulțumesc, Mihai CĂTRUNĂ! Cartea este un omagiu adus persoanelor importante din viața mea: Iubitei mele soții, copiilor mei, părinților, familiei extinse și bineînțeles prietenilor mei! VĂ MULȚUMESC!!! IATĂ și cuvântul înainte al cărții, pe care m-am gândit să-l intitulez simplu:
NU TREBUIE SA EXPLIC DE CE SUNT OM…
Nu am încercat și nu voi încerca niciodată să îmi explic sentimentele, să le caut nuanțe ori să le atribui coloristici speciale, deoarece, cred că nu trebuie să explic de ce sunt om. Îmi place să cred că sunt… pur și simplu, că așa a binevoit pronia, să trimită pe pământ mai întâi ideea, apoi conceperea și apoi viața, în întregul ei. Faptul că în versurile mele se regăsesc diferite nuanțe ale aceleiași culori, se întâmplă pur și simplu, poate nu e nimic inedit, poate nu e nimic special, sunt doar firești manifestări ale aceluiași corp energetic.
Am întâlnit în viață oameni ale căror existențe m-au fascinat, oameni ce au devenit pentru mine modele de trăire, exemple demne de urmat, oameni verticali, cu principii sănătoase, care, prin întreaga lor trăire au încercat și, uneori, au reușit, să ajute fără să rănească, să dăruiască fără să invidieze. Când orologiul a bătut ora exactă – clipă scrisă probabil demult într-o stea – m-am intersectat cu iubirea… Ea îmi curge prin toate celulele ființei, e o apă de foc ce mă inundă cu energie, mă motivează să trăiesc și să scriu.
Am primit darul de a fi copilul a doi oameni deosebiți cărora, dincolo de firea lor umană – uneori nefiresc de angelică, alteori firesc de pământeană, le dedic melancolia secundelor când, uitându-mă în ochii copiilor mei, aș dori, la rândul meu, să mai pot privi măcar o dată, în ochii părinților mei, ce s-au transformat în pulberi stelare pe aripi de necuprins dor. De ei și de mulți asemenea lor…
Am crezut cu putere, și mai cred, încă, în prietenia adevărată, acea scânteie divină din om, care poate deplânge durerile altora și se poate bucura pentru bucuriile altora.
Pentru acestea toate, am încercat, nu să conving, ci doar să sper că mi-am căpătat un loc, în sufletele oamenilor speciali din viața mea. Vouă vă dedic toate gândurile mele bune. Să fiți iubiți!
Gheorghe A. STROIA
Adjud, Răpciune 2016
IL NE FAUT PAS QUE J’EXPLIQUE POURQUOI JE SUIS HUMAIN…
Je n’ai essayé, ni jamais ne le ferai, d’expliquer mes sentiments, d’en chercher des nuances ou de leur attributer des coloris spéciaux, puisque je crois qu’il ne faut pas expliquer pourquoi je suis un humain. J’aime croire que je le suis… purement et simplement, que ce fut par la bienveillance de la Providence d’envoyer sur la terre tout premièrement l’idée, puis la conception et puis la vie, dans son entier. Il arrive tout simplement qu’on retrouve différentes nuances de la même couleur dans mes vers, ce n’est peut-être rien d’inédit, ce n’est peut-être rien de spécial, ce sont uniquement de naturelles manifestations du même corps énergétique.
J’ai rencontré dans ma vie des gens dont les existences m’avaient fasciné, des gens qui sont devenus pour moi des modèles de vécus, des exemples dignes à suivre, des gens verticaux, menés par de sains principes, qui, par toute leur vie, avaient essayé et, quelquefois, avaient réussi, d’aider sans blesser, d’offrir sans envier. Lorsque l’horologe a sonné l’heure juste- instant imprimé peut-être depuis longtemps dans une étoile- j’ai croisé l’amour…Il coule à travers toutes les cellules de mon être, c’en est une eau de feu qui m’inonde par l’énergie, me détermine de vivre et d’écrire.
J’ai reçu le don d’être l’enfant de deux gens particuliers auxquels, au-delà leur être humain- quelquefois particulièrement angélique, autrefois naturellement terrestre, je dédie la mélancolie des secondes où, en regardant droit dans les yeux de mes enfants, j’aimerais, à mon tour, pouvoir regarder, pour une seule fois au moins, droit dans les yeux de mes parents, qui se sont mus en poussières stellaires sur des ailes d’un infini dor*. D’eux et de bien d’autres pareils.
J’ai fortement crû, et j’y crois encore, à la véritable amitié, cette divine étincelle-là de l’homme, qui peut déplorer les peines des autres et qui peut se réjouir des joies des autres.
Compte tenu de tout cela, j’ai essayé, non pas de convaincre, mais seulement d’espérer que j’avais acquis une place dans les âmes des gens spéciaux de ma vie. C’est à vous que je dédie toutes mes bonnes pensées. Que vous soyez aimés!
* dor = envie
________________________________________________
Partout dans le texte, là où l’on trouve le mot dor, on doit le comprendre comme ayant la signification du mot français envie. C’est un mot spécifiquement roumain, sans équivalent parfait. Si l’on compte, du point de vue philosophique, l’en-soi heiddegerien comme “l’en-vie”(- envie.fr.), alors dor serait, en quelque sorte, ”le pour soi” qui envie de devenir l’en-soi! Une continuelle aspiration, jamais assouvie, de réjoindre l’état primordial, l’origine divine et de s’y identifier. ( n.t.)
(TRADUCERE VIRGINIA BOGDAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..