Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezii din volumul „Ca în cer” al poetei Tatiana Scurtu Munteanu, în traducere în limba franceză

Poezii din volumul „Ca în cer” al poetei Tatiana Scurtu Munteanu, în traducere în limba franceză

Mi se face duminică

 

Mi se face duminică iară,

Prosop de cuvinte albit

Se aşterne ca o primăvară

Pe tâmpla pictată în schit.

 

Se desprind rugăciunile-n floare,

A vecernie cântă fiori,

Bate clopotul ca o chemare,

Să aprindă în inimă sori.

 

Mi se face în palme lumină,

Adâncesc printre ziduri dorinţi,

Iar genunchii pe muguri se-nchină,

Să tresalte-nfrunzirea din sfinţi.

 

On me fait encore le dimanche

 

On me fait encore le dimanche,

Serviette qui, sans mots, s’est faite blanche

Et couvre, comme un printemps

La tempe que dans l’ermitage on a peint.

 

Des prières en fleur on déccroche,

Comme pour les vêpres chantent des frissons,

Comme un appel sonne la cloche,

Pour allumer des soleils aux tréfonds.

 

Dans les paumes on me fait la lumière

Je  blottis parmi des murailles mes desirs

Mes genoux sur les bourgeons font prière

Par les saints, le feuillage puisse  fremir.

 

În ochii tăi migdalul înfloreşte

 

În ochii tăi migdalul înfloreşte

Ca o plutire dincolo de zări,

Plăpânda însorire se topeşte

La poalele albitelor chemări.

 

Pe malul stâng al pleoapelor şiroaie

Se dezmorțesc din dorul neclintit,

Obrazul primăverii se răzmoaie

Şi încărnează cerul plumbuit.

 

De fraged zbor icoane în cuvinte

Se-aşază peste rana picurând

Petale de migdal să se frământe

În aşteptarea tainicului gând…

 

Dans tes yeux l’amande fleurit

 

Dans tes yeux l’amande fleurit

Comme un flot qui depasse l’horizon,

Le frêle soleil, tu vois, il se fond

Aux confins des appels qu’on blanchit.

 

Sur la rive gauche les torrents des paupières

Se ravivent maintenant du desir dévoué

La joue du printemps va se mouiller

Et saisir le ciel en nuances de poussière.

 

De ce fragile envol, des icônes en pensées

S’asseyent sur la blessure pleurant

Des  petales d’amande, semblent remuant

Dans cette  attente du  jugement  secret .

 

Traducere de prof. Iulia Hotnog

Facebooktwitterby feather