„Faptul că încă mai avem o monedă naţională este un atu formidabil, la care nu trebuie să renunţăm. Vă rog să priviţi la cea mai mare putere financiar-bancară: Anglia. Este în UE, dar are lira sterlină ca monedă naţională. De ce? Simplu: pentru că ştie ce vrea şi ce implică acest lucru.” (Călin Georgescu)

Polidor SOMMER: Stimate domnule Călin Georgescu, cu riscul de a-mi pune în cap toţi duşmanii (în România este imposibil altfel…), eu cred că puteţi fi un veritabil lider pentru poporul român, având o misiune creştină şi istorică de revitalizare a acestuia şi de relansare pe un drum al dezvoltării. Din păcate, foarte puţini români realizează acest lucru, deocamdată… Să fie acesta un blestem pe capul nostru, de a alege în fruntea statului doar „deţinători de putere“, cum spuneţi dvs., iar nu lideri adevăraţi?

Călin GEORGESCU: Eu mă plec în faţa măreţiei şi istoriei zbuciumate a poporului român. Mă închin în faţa misiunii sale hristice de a se ridica în planul veşniciei. Şi am convingerea că poporul meu va aduce în fruntea lui (şi dacă nu-l are încă, îl va naşte) un bărbat providenţial, aşa cum a ştiut să facă în tot cursul tumultuoasei sale istorii. Eu mă consider doar un om integru şi priceput, cu suflet de român, care e gata să îşi slujească ţara dacă i va oferi posibilitatea, dar nu în orice condiţii. Eu sunt dispus să lupt doar pentru toţi, nu pentru interese de grup.

Polidor SOMMER: Aţi afirmat într-o emisiune tv: „românul nu înţelege că, dacă în stânga sunt mituri şi poveşti frumoase, în dreapta stă un portavion cu lansatoare de rachete“. Cum s-ar „traduce“ acest enunţ, extrem de inspirat, pentru cetăţenii unei ţări, parte a structurilor euro-atlantice, dar având Ursul Siberian în coaste?…

Călin GEORGESCU: În 25 de ani, românilor li s-a dat pâine şi circ (mai mult circ decât pâine) de către o clasă politică jalnică, fără credinţă şi fără dragoste de ţară. De un sfert de secol, clasa politică românească s-a preocupat exclusiv de propria îmbogăţire, a promovat şi apărat doar interese de grup, nu interesele ţării. A fost o manipulare masivă, care a deviat atenţia de la adevărata fraudă: vânzarea pământului ţării, a resurselor ei primare şi transformarea românului într-o resursă umană. Omul s-a transformat în individ, societatea s-a dezumanizat. Sufletul românesc a fost mutilat – cinstea, bunătatea şi simplitatea au ajuns motiv de batojocură, în timp ce agresivitatea, vulgaritatea şi prostia sunt nota dominantă. Succesul este echivalat doar în maşina şi vila luxoasă deţinute. Nu mai contează ce ştii să faci şi cât pământ poţi să lucrezi, aşa cum învățasem de la Ion al lui Rebreanu. Acest personaj a existat aievea şi încă mai există, el trebuie doar adus la lumină! Foarte grav este că, în spatele circului mediatic, poporul român este cel mai bolnav din Europa, că se nasc din ce în ce mai puţini copii, că demografic suntem în cădere liberă, că nu mai există dragoste de ţară, că România e vândută pe nimic şi distrusă de nişte inconştienţi.

Polidor SOMMER: Cât de depărtat este românul globalizării de Mioriţa? Aţi invocat la un moment dat filozofia spaţiului ondulatoriu a lui Blaga (alternanţa deal-vale) prin ceea ce numiţi „spiritul de veşnicie al unui popor“…

Călin GEORGESCU: Simţul veşniciei s-a născut, trăieşte şi va rămâne la sate. Iar ţăranul român, prin gospodăria lui tradiţională, va îmbogăţi această ţară. Eu am convingerea că ţăranul român reprezintă, de asemenea, şansa de renaştere a Europei, aflată azi într-un mare impas, economic şi spiritual. Prin urmare, vom putea lucra nu doar la refacerea României, ci şi vom putea contribui la salvarea unui continent. România profundă trăieşte prin ţăranul român şi prin creştinătatea autentică a acestuia. Proprietatea agricolă ţărănească este cea mai preţioasă avere a statului român actual.

Polidor SOMMER: Am meditat la ciclul ciudat al ultimelor patru sferturi de secol din istoria noastră: Primul Război Mondial era în plină desfăşurare, iar România era nevoită să se alieze cu o parte sau alta; după 25 de ani, în 1939-1940, pe fondul agresiunii marilor puteri asupra ţării, românii acceptă o dictatură militară, iar ocupaţia sovietică aduce mai apoi dictatura comunistă, inclusiv „obsedantul deceniu“; după alţi 25 de ani, aceiaşi români schimbă un regim comunist cu altul, pentru ca după încă un sfert de secol să se revolte şi să îşi omoare conducătorul de Crăciun, convinşi că sosise era libertăţii. Azi, însă, mulţi dintre români au realizat că în decembrie 1989 s-a intrat într-o nouă şi distructivă eră a ticăloşilor… Credeţi că, totuşi, se întrevede şi pentru noi o luminiţă la capătul tunelului?

Călin GEORGESCU: Neştiinţa nu este un păcat, dar reaua-credinţă este. Eu spun că suferinţa îndurată pe parcursul acestei perioade ne va ajuta să dăinuim şi să ne afirmăm din nou. Sper că am învăţat lecţia istoriei, pentru că, altminteri, ea se poate repeta. Trebuie subliniat că regimul comunist nu a fost dorit sau ales de români, el a fost impus prin forţă şi a stăpânit ţara prin teroare. Iar asta nu se poate şterge uşor. În România, teroarea a bântuit timp de decenii prin casele oamenilor, iar libertatea a fost confiscată şi zăvorâtă în catacombele închisorilor printre eroi şi sfinţi. Detenţia politică a produs traume fără precedent. Paradoxal şi tragic, cei care au produs genocidul şi ucenicii lor se ocupă şi astăzi de monitorizarea României, dar nu şi de destinul ei. Ţara se află azi într-o situaţie mai grea decât în 1940, în plină criză mondială. Cu toate acestea, având un proiect de ţară bine țintit, ea poate face un salt înainte de cel puţin o generaţie. În România va fi din nou bine atunci când va fi condusă de oameni legaţi de această glie, care vor face istorie, nu politică. Iar vremurile acestea sunt aproape.

Polidor SOMMER: Aţi afirmat că omul de azi „este supus manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi, mai ales, în spatele marilor corporaţii“, iar în relaţie cu următoarea întrebare, că „200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc“.

Călin GEORGESCU: Marile corporaţii conduc lumea, ascund realitatea şi subminează viitorul, făcând să nu mai existe lideri politici decât în puţine ţări de pe glob. Iar lumea însăşi este dominată de lăcomie, de trufie şi nu este în stare să recunoască adevărul. Şi lumea va mai avea de suferit până când refacerea ei va fi totală. Acum, fiecare al patrulea om spune „mi-e frică“ şi fiecare al patrulea „mi-e foame“. Primul provine din pătura mijlocie, iar celălalt din cea de jos. Imaginea noului mileniu este execrabilă. Iar lumea arată aşa cum este şi mintea noastră. Exploatarea omului de către om s-a transformat în manipularea omului de către om. Totul se joacă pe profitul acţionarilor care nu figurează în nici un registru. Petrolul este astăzi scump şi se ştie că doar energia verde poate să fie şansa omenirii în viitor. În ciuda acestui fapt, subvenţiile pentru petrol sunt de 400 de miliarde pe an, iar cele pentru energia verde de 60 de miliarde pe an. Fără comentarii!

Polidor SOMMER: Este adevărat că „domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului“. Credeţi că este posibil un al doilea Ecuador (cu un „al doilea Rafael Correa“) în România?

Călin GEORGESCU: Categoric! Poporul român nu înghite lăcomia şi hoţia. Suntem urmaşii marelui rege Decebal şi ai eroului istoriei noastre, Mihai Viteazu, un sfânt al neamului. Oculta vânzătorilor de ţară va apune, pentru că se vor sfâşia între ei. România profundă există, iar fluviul credinţei strămoşeşti curge liniştit şi este aducător de speranţă şi îndârjire în lupta pentru apărarea gliei străbune. FMI, BM şi OMC sunt doar instituţii care îi deservesc pe acţionarii lor, angajând personal în cea mai mare parte ticăloşit, care răspunde orbeşte unei singure comenzi: îndatorează ţările slabe şi apoi cumpără totul pe nimic. Problema resurselor este tema principală pe termen scurt, mediu şi lung a omenirii. Dacă eşti slab, eşti cumpărat pe nimic, iar clasa politică românească a vândut ţara pe mărgele de plastic. Nimeni nu te poate umili în lumea asta fără minimul tău accept.

Polidor SOMMER: Cu înţelepciune recunoaşteţi rolul miraculos al albinelor în alimentaţia planetei, precizând faptul că actualmente „unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuţiei albinelor“.  Din  păcate,  lângă  un  stup  „roditor“  se află, în această atmosferă multi-poluată, şi un stup „uscat“… Ce s-a întâmplat în toţi aceşti ani distructivi cu forţele vitale ale naturii româneşti?

Călin GEORGESCU: Extragerea resurselor naturale din ţară după 1990 a fost de o duritate fără precedent. Iar atacul continuă şi astăzi. Pădurea românească a suferit cel mai mult. Prin defrişări masive s-au pierdut peste 20 de miliarde de Euro în 25 de ani. Mai mult decât atât: drujbele vânzătorilor de ţară au ciuntit şi sufletul românesc. Sigur că ecosistemele terestre au suferit primele în România, ca peste tot în lume. Dacă albinele dispar, va dispărea însăşi viaţa. Viaţa pe pământ nu este posibilă fără ele. Aceste mici insecte sunt o mare forţă invizibilă, care polenizează 75% din plante, iar valoarea polenizării este estimată la 40 de miliarde de Euro / an la nivel mondial.

Polidor SOMMER: Nu m-a mirat enunţul dvs. care începe cu o propoziţie condiţională: „Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză, ar face un salt gigantic nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică“. Acestea fiind spuse, cum poate o ţară care azi ar putea hrăni fără probleme aproape 100 de milioane de locuitori, fost „grânar al Europei“, să importe cea mai mare parte a hranei? Iar roşiile occidentalilor nici măcar n-au gust…

Călin GEORGESCU: Nu poţi să-ţi ajuţi ţara dacă nu o iubeşti! 45% din populaţia României locuieşte la sate, dar importăm alimente în proporţie de 80-85%. Necazul este şi mai mare dacă aflăm că alimentele importate sunt cu etichetă de toxicitate legalizată, pline de E-uri, aditivi alimentari şi alte chimicale care nu hrănesc, ci doar satisfac instinctul de supravieţuire energetică şi conduc, inexorabil, către boală. Bolile din România sunt datorate, în primul rând, alimentaţiei proaste, dublată de miturile industriei farmaceutice şi medicale care împânzesc întreaga ţară. Poporul român este cel mai bolnav popor din Europa! În România, incidența tuberculozei este de 10 ori mai mare decât media europeană, adică 108 cazuri la 100.000 de locuitori. Mortalitatea infantilă ne plasează pe penultimul loc în Europa, 15 la mia de noi născuţi. Incidența şi mortalitatea cancerului de plămân (83,3) în România este printre cele mai mari din Europa. Incidența şi mortalitatea cancerului de col uterin, printre cele mai mari din Europa (34,9). Mortalitatea prin cancer ne aşază pe locul al doilea în rândul țărilor europene. Toate au la bază, în primul rând, sărăcia şi hrana de proastă calitate, dublate de un jaf fără margini în instituţiile medicale.

Polidor SOMMER: Nu ar trebui să existe şi o pedeapsă pentru sumele exorbitante „pierdute“ de guvernanţii noştri în acest sfert de secol? „Cum să iasă din criză statul român, afirmaţi pe bună dreptate, când cheltuielile cu bunurile şi serviciile au atins în 2013 nivelul din 2008, când se arunca cu bani în stânga şi în dreapta?“ Cum ar arăta Pedeapsa Divină în acest caz?

Călin GEORGESCU: Nu sistemul politic este puternic, ci noi suntem slabi dacă am acceptat să fim conduşi de incompetenţi şi trădători. Vinovaţii nu trebuie să fie neapărat închişi, ci să li se confişte averea pe care o au făcut-o pe spatele şi munca poporului român. Întrebarea este ce vom face în viitor. În primul rând, cei care au furat ţara să părăsească puterea! Ne stă la îndemână să-i punem să returneze tot ce au furat de la poporul român. Mai departe Dumnezeu ştie mai bine ce-i de făcut cu ei.

Polidor SOMMER: Din nefericire, sunt nevoit să remarc faptul că destui oameni de afaceri occidentali, unii de origine română, afirmă că investitorii străini se lovesc de permanenta lipsă de credibilitate a României (în principal, politică) pe plan internaţional, ceea ce afectează iremediabil, pe termen mediu şi lung, economia. Mai avem şansa de a îndrepta acest punct de vedere şi, dacă da, cum?

Călin GEORGESCU: Sigur că putem îndrepta acest aspect, dacă afişăm clar un proiect de ţară unic prin amploare şi importanţă la nivel mondial. Măreţia nu este un dat, ci se câştigă prin luptă. Cu atât mai mult când ştim că, în zona anului 2020, ne vom confrunta cu cea mai mare criză a omenirii: criza de hrană şi apă. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru asta şi să devenim cel mai mare exportator de hrană sănătoasă din Europa, nu înainte de a oferi siguranţă alimentară poporului român. Apoi să ne uităm la energie: să-i transformăm pe români în proprietari şi producători de energie. Să răspândim toată proprietatea productivă, în aşa fel încât bunăstarea să fie prezentă în orice ungher al ţării. Iar pe plan internaţional să devenim un furnizor indispensabil. Ştiţi ce spunea Mircea Vulcănescu? Că tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să le impună altora perspectiva lui asupra existenţei şi că, dacă îl face pe străin să încline spre modul lui de a lua atitudine, aceasta este o cucerire spirituală. Asta poate face România în următoarea etapă – şi poate de aceea trecem prin suferinţă într-un asemenea grad.

Polidor SOMMER: Aţi afirmat că „trebuie să ai, înainte de orice, atitudine morală“ pentru a răzbi în jungla financiară mondială şi să nu îţi îngropi propriul popor. Eu sunt îngrijorat de soarta monedei naţionale. Nu vi se pare că moneda Euro este umflată artificial?

Călin GEORGESCU: Chiar este, pentru ţări precum Spania, Portugalia, Irlanda. Prinse în laţul monedei unice supraevaluate, în raport cu competitivitatea reală a economiilor lor, aceste ţări au zero perspective de relansare. Faptul că încă mai avem o monedă naţională este unul dintre cele mai formidabile atuuri, la care nu trebuie să renunţăm. Vă rog să priviţi la cea mai mare putere financiar – bancară: Anglia. Este în UE, dar are lira sterlină ca monedă naţională. De ce? Simplu: pentru că ştie ce vrea şi ce implică acest lucru.

Polidor SOMMER: Ce-ar însemna, în acest context, pentru România, trecerea la moneda unică, Euro?

Călin GEORGESCU: Peste tot în Occident, când s-a introdus moneda Euro, toate conturile s-au înjumătăţit, iar preţurile au crescut artificial. Nemţii numesc Euro „Teuro“, de la „teuer“ (= scump, în germană). Trecerea la Euro nu trebuie să fie o prioritate, dacă avem simţ patriotic şi vrem binele ţării.

Polidor SOMMER: Când s-au devalizat băncile, când s-au defrişat pădurile şi codrii neamului românesc, amar şi crud a fost gustul efectelor… Nu vi se pare că autorii acestor „asasinate“ istorice au dat insomnii până şi zicalei nefaste: ,,După mine, potopul!…“?

Călin GEORGESCU: Tâlharul de pe cruce a avut, cumva, insomnii din cauza remuşcărilor? Unul dintre tâlhari, da, aşa că unii dintre tâlhari se vor mântui în ultimul ceas – tot e bine. Ceea ce au făcut, însă, este greu de reparat şi un popor întreg are de suferit. Ţara nu se poate reface fără o schimbare profundă şi radicală a viziunii socio-economice, fără un proiect de ţară clar şi fără o conştiință profund şi autentic creştină.

Polidor SOMMER: În emisiunea „Jocuri de putere“, Rareş Bogdan vă îndemna să arătaţi cu degetul spre vinovaţii pentru dezastrul ţării, dar v-aţi ferit cu eleganţă de această provocare… Dacă aţi fi conducătorul românilor, nu credeţi că autorii distrugerii României, cei dinăuntru şi cei dinafară, mai ales cei care nu au nimic de-a face cu românismul, vor lupta fără cruţare pentru restabilirea ordinii „fireşti“ şi vechi a lucrurilor în ţară?…

Călin GEORGESCU: Problema este veche şi a fost enunţată de cel mai mare om politic român, Mihai Eminescu: „Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,/ Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii“. În România locuieşte poporul român. Iar el nu este doar gospodar, ci şi iubitor de oameni şi gazdă primitoare. Dar nu va accepta niciodată ca o minoritate să obţină privilegii exorbitante sub pretextul că este discriminată. Asemenea lucruri nu ajută cu nimic respectiva minoritate, ci dimpotrivă, o discreditează şi o pun într-o situaţie dificilă, pentru că omul de jos, truditorul, nu are nevoie de privilegii, el ştie cui datorează pământul şi apa pentru el şi familia lui.

Polidor SOMMER: Mi-am exprimat încă din 2008 rezervele profunde faţă de mult trâmbiţatul parcurs al resurselor energetice caspice către Occident prin teritoriul României – aşa numitul proiect Nabucco. Cum vi se pare acest caz? Cine are interes ca adevărul privind viitorul energetic al României să fie ucis în faşă?

Călin GEORGESCU: Incompetenţa profesională poate fi în acest caz asociată cu crima.

Polidor SOMMER: În contextul enunţat mai sus, de ce deţinătorii puterii în România de azi nu doresc o colaborare mai „nuanţată“ şi mai inteligentă cu Federaţia Rusă?

Călin GEORGESCU: Este o împrejurare fericită că atât poporul român, cât şi cel rus se împărtăşesc cu apa marelui fluviu al spiritualităţii creştin-ortodoxe, care va curge în veşnicie. Trebuie să ştim de unde este bine să bem apa sfântă aducătoare de linişte şi pace pentru a realiza construcţii spirituale care dăinuiesc în timp. Rusia actuală nu este antioccidentală, ci doar antiglobalistă. Şi este deschisă către nou. Iar axa solidă Berlin-Moscova este o realitate de necontestat, oferind teme de reflecţie importante pentru cine înţelege şahul mare, diplomatic şi economic. Rusia este o piaţă uriaşă, care are cerinţe uriaşe de infrastructură şi proiecte, îşi are locul său bine stabilit în economia globală şi se află instalată pe un parcurs de dezvoltare, în conjuncţie cu vastul spaţiu eurasiatic. Sunt convins că Rusia nu doreşte conflicte, de nici un fel, ci dezvoltare. Ea oferă o zonă de oportunităţi în plan economic pentru toţi, cu condiţia să nu ne lăsăm sugrumaţi de mituri şi prejudecăţi.

Polidor SOMMER: Ca dumneavoastră mai sunt destui români gata să pună umărul la redresarea naţiei (probabil, în străinătate), dar, aşa cum aţi afirmat, nu sunt lăsaţi să se exprime în problemele ţării, nu au acces la tribună ca să spună ceva, pentru că în România contează „pe cine ştii, nu ce ştii!…“. Românii din ţară evită cu bună ştiinţă să acţioneze, întrucât, aşa cum spuneaţi, s-a instaurat o dictatură a fricii: le este frică să nu-şi piardă serviciul, apoi s-au îndatorat (de multe ori într-o inconştienţă crasă) la bănci, plus că, parafrazând o replică din filmul „Mihai Viteazul“ de Sergiu Nicolaescu, poate s-a cuibărit în noi viermele acela care şopteşte: capul ce se pleacă sabia nu-l taie… Cum puteţi rezolva această dilemă legată de psiho-sociologia unui neam (ca o pădure cu ramuri bune, dar şi cu uscături…) din ce în ce mai atacat în fibra profundă a fiinţei sale naţionale?

Călin GEORGESCU: Frica este o boală. Se cuibăreşte în suflet şi nu mai pleacă. Oamenii mor de frică şi de epuizare. Dar nu mor atunci când au un ideal. România are nevoie de un steag. Dacă nu este un steag, nu este nimic. În finalul filmului „Mihai Viteazu“, marele conducător al românilor rosteşte o frază-cheie: „Vreau ca neamul acesta să ştie ce vrea şi să îşi dea seama ce poate“. Oamenii aşteaptă un plan clar, un scop precis şi o autoritate respectată, care să-l pună în practică. Dacă nu ai nici plan, nici autoritate, nici nu te bucuri de respectul cuvenit, nu poţi să faci nimic. Să dăm pământ oamenilor, dar să le dăm şi cu ce să-l lucreze! Să le dăm acte de proprietate clare, care să nu mai poată fi schimbate în veci! Să generalizăm bunăstarea la nivel naţional prin încurajarea micii proprietăţi productive şi a formelor asociative! Apoi este nevoie de competiţia minţilor mari, să punem la lucru competenţele reale de care dispunem, să acordăm încredere tineretului. Tineretului să-i redăm locul binemeritat, adică primul loc. Să lăsăm mintea liberă, critică şi independentă şi oamenii să îşi poată cultiva liberi vocaţia. Şi atunci ţara îşi va reveni şi mulţi se vor întoarce cu iubire şi devotament la mama România.

Polidor SOMMER: Cum comentaţi afirmaţia fostului ministru de externe al României, Adrian Severin, în cadrul unui interviu acordat revistei noastre în această vară, răspuns vizând influenţa nefastă a interferenţelor culturale asupra destinului încercat al românismului: „România nu este ameninţată de explozie, ci de implozie. Pentru că nu au putut să o dezmembreze, arhitecţii ordinii europene şi euro-atlantice, care s-au autoinvestit cu responsabilitatea structurării universului post-bipolar, au încercat să o micşoreze. Nu teritorial, ci ca putere – economică, demografică, culturală, morală, socială etc. Ceea ce au reuşit cu sprijinul românilor înşişi“. De aceea, nu întâmplător a emis şi un enunţ în conivenţă cu ideile şi speranţele dvs., reîntoarcerea în ţară a elitelor forţate să stea în exil, departe de aspiraţiile şi dorinţele neamului din care se trag. Cât de departe este acest deziderat naţional?

Călin GEORGESCU: Este un enunţ bun, dar cel care îl rosteşte trebuie să aibă şi verticalitate morală ca să-l pronunţe şi, mai ales, tăria de caracter să acţioneze în consecinţă. Dacă vorbim de micşorarea României, oare cât a contribuit la aceasta semnarea nefastului Tratat cu Ucraina din 1997 ? În plus, atunci când vede o lume întreagă că te-ai vândut pe 30 de arginţi şi nu recunoşti asta nici în ceasul al doisprezecelea, rămâne un gust amar. Ernst Strasser, parlamentarul european prins şi filmat cu aceeaşi mită, a fost judecat în Austria şi a primit 4 ani cu executare imediată. Motivul: a făcut naţia austriacă de ruşine. Sigur, asta s-a întâmplat într-o ţară care are un stat funcţional!

Polidor SOMMER: Care sunt, în opinia dvs., cele mai mari nenorociri ale leadership-ului autohton, care s-au răsfrânt catastrofal în îngenuncherea ţării: economică, socială, culturală şi, mai presus de toate, morală?

Călin GEORGESCU: Cum am spus, nu există leadership, există doar deţinători de putere. Aceşti deţinători de putere nu folosesc puterea pentru ţară, ci doar pentru grupurile mafiote din care fac parte, adică partidele politice. Noi am pierdut comunitatea iubirii şi, în mod egal, verticalitatea. Supremaţia politicului în România este un semn al pierderii orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica rămâne singura armă de apărare. A avut loc o corupere a conştiinţei – iar asta este cel mai grav. Dar neamul rămâne credincios idealurilor nobile strămoşeşti, va renaşte din această cenuşă a lăcomiei, în care se zbate azi şi care i-a sugrumat viaţa.

Polidor SOMMER: Vă amintiţi că, înainte de prima venire pe pământ a Mântuitorului Iisus Hristos, „poporul ales“ se săturase de falşii profeţi şi de aşteptare. Acum este la fel pentru românii adevăraţi, dintre care unii nu mai vor să meargă la vot, ca o formă de protest. Dacă le-aş spune românilor că, prin venirea lui Călin Georgescu, aşteptarea lor s-a terminat, oare cum m-ar judeca?

Călin GEORGESCU: Eu nu sunt politician şi nu voi fi niciodată membru de partid. Eu pot doar construi un regim de demnitate națională, care să salveze Neamul Românesc.

Pentru aceasta este nevoie de credinţă, disciplină şi cuvinte puţine. Dar, mai presus de orice, să avem un ideal comun, să credem în dăinuirea poporului român, care este mai mult decât un popor, este creatorul unei civilizaţii. După un sfert de veac, însă, de tranziție confuză şi dureroasă, nu avem un proiect de țară. Conducătorii pe care ni i-am ales ne-au amăgit cu promisiuni înşelătoare şi nu au fost în stare să ofere un răspuns. S-au complăcut cu toții în ciondăneli mărunte şi târguri dubioase, uitând esențialul – că avem de clădit o țară pe măsura năzuințelor oamenilor de aici şi a istoriei milenare a neamului nostru. Lupta pentru putere a devenit un scop în sine, un exercițiu steril în care invectiva a luat locul argumentului rațional, iar manipularea dosarelor şi şantajul ordinar se substituie ideilor şi proiectelor. După atâtea neadevăruri proclamate ritos de la cele mai înalte tribune, electoratul este derutat, şi-a pierdut încrederea în clasa politică. Speranța, însă, nu moare. Dar ea nu vine dinspre chipurile anoste care se perindă zilnic pe micile ecrane sau în întruniri publice. Şi nici nu poate fi trezită în sufletele oamenilor doar prin rugăciuni, fără luptă, îndrăzneală şi putere. Speranța este un dar divin şi ea se naşte, ca în toate momentele grele ale istoriei naționale, din adâncurile ființei acestui popor. Eu am un proiect de ţară, cu obiective simple şi clare: hrană, apă, energie. Ştiu să-l pun în aplicare, ştiu cu cine şi cum să o facem. Şi mai ştiu că este mai mult decât un simplu proiect de țară: este un proiect de eliberare din robia ignoranței, a sărăciei materiale şi spirituale.

Polidor SOMMER: Vedem proiectele „sănătoase“ de investiţii şi dezvoltare ale Gold Corporation şi Chevron, multinaţionale aflate în cârdăşie cu politicieni autohtoni ticăloşiţi. Vă pun o întrebare care e pe buzele tuturor adevăraţilor români: cât mai este de furat din resursele primare, dar şi strategice ale ţării româneşti?

Călin GEORGESCU: România se află sub dictatura marilor corporaţii fără patrie. Străinii exploatează ţara cu ajutorul vasalilor autohtoni (nu-i pot numi români, pentru că nu dau dovadă de românism). Întrebarea este în cât timp va rămâne România fără resurse. Când nota de plată pentru extragerea lor va fi prea mare, atunci mina de aur care este astăzi România va fi închisă şi abandonată. Şi atunci românii vor realiza ce au pierdut. „Celui care a pierdut tot îi mai rămâne patria“, spunea Jean Jaurès. Suntem exact în acest punct. Dacă ne deşteptăm şi înţelegem cu adevărat chemarea din Imnul Naţional, mai avem şanse, chiar mari, de revigorare.

Polidor SOMMER: Aţi amintit de curând cifre extrem de îngrijorătoare privind situaţia psiho-socială şi de pregătire profesională din România: dacă am reţinut bine, 50% dintre elevi sunt analfabeţi funcţional; un mare procent din populaţia ţării trăieşte sub pragul sărăciei; în acest sfert de secol s-au produs („made în România“) 14.000.000 de avorturi, „încă o ţară“, aşa cum aţi zis; beizadelele potentaţilor zilei şi bolizii lor fac accidente pe bandă rulandă… Sunt statistici tulburătoare. Cum puteţi revigora o naţiune atât de bolnavă…?

Călin GEORGESCU: Alegând speranţa, în locul fricii şi unitatea, în locul conflictului şi discordiei. Punând capăt intereselor mărunte şi miturilor care ne-au sugrumat viaţa. Cu un proiect mare propus naţiunii. Aducând ţara la nivelul unei chemări! Asta trebuie făcut! Să-i facem pe români mândri de istoria neamului lor şi de veşnicia lui. Iar asta se poate! Putem să ne propunem țeluri ambițioase, pentru că avem cu ce şi avem cu cine să le ducem la îndeplinire. Trebuie să convenim asupra unui set de priorități realiste şi să lucrăm intens pentru atingerea lor. Mai presus de orice, trebuie să punem la lucru competențele pe care le avem. Mai mult ca oricând, se impune un consens național în jurul unei viziuni strategice cu un înalt grad de concretețe. Solidaritatea nu se clădeşte la ordin, ci pe baza înțelegerii împărtăşite că soluțiile propuse sunt bune pentru țară şi pentru oamenii ei. De fapt, aceasta este esența interesului național şi aici trebuie să ne regăsim, chiar dacă nu ne-am înţeles întotdeauna.

Polidor SOMMER: S-au înmulţit „lecţiile“ de corupţie în instituţiile de învăţământ. Cum aţi proceda pentru a restabili demnitatea şi verticalitatea morală a învăţământului românesc, a educaţiei şi culturii naţionale?

Călin GEORGESCU: Cea mai preţioasă instituţie creată de om este statul. Nu există bază mai solidă dacât triada stat-familie-cetăţean. Când statul este captiv, nu mai este stat, şi atunci sunt loviţi şi cetăţeanul, şi familia. Cetăţenii, dacă n-au stat, nu mai au identitate. Prin urmare, statul trebuie întărit, ca să se ocupe de binele comun pierdut – şi atunci toate lucrurile vor intra în firescul lor. Nu există educaţie, pentru că nu există stat, iar familia este şubrezită. Eminescu a enunţat esenţa: „şcoala nu va fi şcoală, până când omul nu va fi om şi statul nu va fi stat“.

Polidor SOMMER: Să presupunem că România este într-un somn profund şi are nevoie de un Proiect de Ţară pentru Redeşteptarea Naţională. Care ar fi acel Proiect, „născut“ de Călin Georgescu?

Călin GEORGESCU: Hrană, apă, energie este proiectul de ţară. Să depistezi şi să acoperi o nişă unică, în Europa cel puţin, dacă nu cumva chiar în lume. Totul gândit interdisciplinar, pe baza conceptului de dezvoltare durabilă. Micul producător şi gospodăria ţărănească tradiţională vor fi motorul economic şi vor aduce prosperitatea. Iar icoana vie a neamului, satul românesc, va salva ţara. Eu mă înclin în faţa ţăranului român şi îi mulţumesc că există, pentru că ţine aprinsă flacăra credinţei şi a speranţei. Iar prin el se va reface o Europă întreagă. Producţia agricolă şi bogăţia spirituală a gospodăriei ţărăneşti constituie cea mai mare avere a statului român.

Polidor SOMMER: Nu voi încheia acest interviu-manifest cu o întrebare, ci cu o viziune peste timp… Îmi păreţi a fi un om dârz, hotărât, încăpăţânat în lupta în care v-aţi angajat pentru onoarea şi demnitatea acestei naţiuni. Sunt convins că nu veţi accepta trădarea şi că vă veţi strădui să rămâneţi un exemplu pe care istoria noastră l-a dat foarte rar.

Călin GEORGESCU: Un neam, un suflet, un hotar! Aceasta trebuie să ne fie deviza. Trebuie să fim oricând gata să ne apărăm credința, hotarele, demnitatea, libertatea şi bunăstarea Neamului. Pământul este parte din trupul şi sufletul neamului. Nimeni nu are dreptul să trădeze vânzându-l, fără a-şi trăda propriul suflet. Iar sufletul românesc stă în Biserica cea vie a lui Hristos, care nu înseamnă doar ziduri de catedrale, ci dragoste, jertfă, milostenie, trudă şi curăţenie sufletească.

––––––––––––––––

Reper: http://calingeorgescu.info/

Interviu realizat de Polidor Sommer

Preluare din „RĂZBOAIE, LIDERI ŞI CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERĂ”

Revistă internaţională de culturologie istorică şi psihologie politică

Anul II, Nr.5 – ISSN:2344-276X

by

Referinţă Bibliografică

Polidor SOMMER: INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 martie 2015