Lilioara Macovei-Decor de oglinzi-tablou
acesta’s eu?
într-un decor de oglinzi venețiene
conice
paralele
valeriene
vine o vreme în care timpul trecător
stă la taifas cu mine
imaginea ce se reflectă’n ele
capătă chipul și asemănarea mea
după reguli neștiute de nimeni
nici chiar de mine însumi-
frânturi de zbor
licăr de lumină
pleoape umbrite de dor
(ce’ngemănează în tăcere
ochi mari de copil neștiutor)
iubire pătimașă
tristețe și tăcere
uitare eludată
mai câte-un vis ce prinde viață
în realitatea-mi efemeră
mai câte-un sentiment și o chemare
ieșite din frigidele tipare
mai câte-un zâmbet încrustat
pe buzele-mi arzânde de plăcere
și-o inimă
o inimă sclădată’n sânge
în flori de curcubeu
iar întrebarea mea târziu în vreme
e una simplă…
acesta’s eu ?
drumul meu, cel fără nume
Doamne, Dumnezeul meu,
Ție, Îți mulțumesc
că M-ai adus aici,
aici la început de drum.
Tu, mi-ai dăruit o ființă dragă,
cum alta nu e pe lume,
o ființă dragă,
cu numele de Mamă,
prin ea am primit în dar viață,
prin ea am învățat să privesc,
prin ea am învățat să zâmbesc,
prin ea am învățat să plâng și să iubesc-
toate le-am învățat prin ea;
să pășesc,
să întind mâna,
iubire să primesc,
iubire să dăruiesc,
cuvinte dragi în taină să rostesc,
și…Doamne,
cât de mult,
cât de mult dor
să pot să dăruiesc.
Pe drumul meu,
cel fără nume,
am întâlnit și flori și spini-
dorința de a face bine,
te răsplătește, uneori, cu mărăcini,
dar binele nu se măsoară-n faptă,
ci în iubire,
bunătate,
prietenie-
când ți-ai deschis sufletul spre oameni,
pășești încet,
încet spre nemurire.
Cu Tine, Doamne, am pășit, apoi,
pe drumul meu, ce ia un nume-
când am căzut,
m-ai ridicat,
când am negat,
Tu, m-ai iertat…
eu am roșit,
când am greșit,
Tu, visele-mi le-ai răstignit…
și toate, Doamne, pentru ce?
să dau iubire lumii?
să dau viață?
sau, poate un Rost drumului meu,
Drumului Meu
cu numele… de Viață.
P.S.
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..