Povestea mea Doar eu îmi știu povestea trăită pe de rost Iar de am uitat ceva Când voi vedea râzând un copilaș Sigur îmi voi aminti ceva sublim. Un bătrân frumos când voi întâlni, Înțelepțit de viață și adevăr Povața lui, adâncul îmi va dărui, cu duioșia sa. Un vis de l-am uitat în goana vieții Îmi amintește pasărea ce-și cânta bucuria primăverii, Clădirea cuibului ei o face fericită Merii înfloriți ne slobod herghelia inimii în căutarea iubirii Soarele aprinde speranța ce se deschide precum aripile albatrosului Munții îmi reamintesc de putere, tărie, dar mai ales blândețe Focul de credință, nădejde și dragoste, fără de care viața este searbădă... Taina De vrei să știi cum este ridicarea păsării la cer Roagă-te De vrei să trăiești frumusețea, devenirea spicelor și pâinea Iubește De vrei să vibrezi în ostoirea setei de adevăr Dăruiește-te ca apa De vrei să cunoști pacea, iartă și iartă-te Vei adăposti o turturea albă în inima survolând nemărginirea iubirii De vrei să înțelegi înflorirea trandafirilor Luminează ca un soare De vrei a fi iubit precum cireșele coapte fii blând și înțelegător Fii ploaia ce își satură pământul în încununarea tainei, a vieții De vrei să înțelegi lumina, dragostea, fii îmbrățișare, fii bun. Iubesc Iubesc cum dăruieşte soarele Apare în fiecare zi, şi lăsa ceva cuiva, mângâie, înfloreşte, Nu apare pentru el, Se dăruieşte cerului şi cerul lui Pădurii, pădurea tinde spre el Iubesc cum îşi iubeşte pădurea copacii Iubesc cum iubeşte apa şi nu îşi cunoaşte însetaţii Nici trandafirii care îi va înflori Cu soarele şi pământul laolaltă Iubesc cum iubeşte noaptea În taină, în îmbrăţişarea universului Cu luna şi stelele balul nopţii Adăpost îndrăgostiţilor, viselor Întâlnirea în mister, în îmbrăţişările dragostei fluide Ce naşte poezii Iubesc cum îşi iubeşte pământul creaţia Lanurile, pletele lui blonde pline cu spice Ce vor ajunge hrana gurilor flămânde râzând cu maci Iubesc cum iubeşte luna perlele Din adâncurile mărilor ascunse în scoici Ele iau forma şi strălucirea lunii fără să se fi cunoscut Iubesc cum îşi iubesc delfinii marea, Iubesc cum îşi iubeşte femeia parfumul Când e îndrăgostită şi aceste amintiri îi vor pecetlui inima în veci Iubesc cum iubesc genunchii închinarea în altar, întâlnirea în duh când dragostea ştie să ierte Iubesc cu sentimentul de contopire al trenului cu sinele lui ducându-şi călătorii la întâlnirea destinului Iubesc cu durerea sufletului ce se desparte de trup în spasmele despărţirii de cei dragi Iubesc cum îşi iubeşte deşertul prima picătură şi ultima de ploaie Iubesc cum muzica îşi exacerbează dansatorii Iubesc cum îşi iubeşte fluturele florile Lebăda adormirea pe lac între nuferi cu luna îmbrăţişată.
Prima şi ultima îmbrăţişare Amândoi înfricoşaţi de clipele numărate, Iubirea se zbătea ca leul în cuşcă în barul plin de fum de ţigară Exploziile războiului strângeau inimile în corsetul incertitudinii Urca în vene ameţitor uitându-se în ochii ei căprui Vedea o mare ce murmura povesti, tânjea sa le ştie Rujul buzelor ei turbulent zvâcnea pe buzele umbrite de pălărioară Timidă, acceptă duelul privirilor Hotărîse să îndrăznească, se lăsă devorată I-a întors privirea, I s-a dăruit din ochi El anticipa atingerea, momentul suprem Dantela fină a rochiei ei îi stârnea valuri fierbinţi Aceste buze întemniţate în tranşeu pâna azi Acum ori niciodată, vor întâlni buzele ei Vor gusta flămânzi din prima abandonare Imprimând parfum în povestea de dragoste înfiripată fulgerător Sângele a hotărât clipa odată cu explozia aeriană Timpul sugruma prezentul Tot ce aveau era acum, cavalcada inimii lor era de nestăpânit Viitorul era suspendat în bătaia gloanţelor Războiul scurgea clipele în clepsidra invizibilă Soldaţii ce îşi fumau poate ultima ţigară tânjeau O primă iubire furată, ca a străinilor din bar Pecetea că au iubit prima dată… El a luat-o de mână, ea s-a abandonat Cerul cu stele s-a aprins când ei s-au îmbrăţişat Aripa nopţii a lăsat cortina între tranşee si dragoste, Timpul era suspendat în îmbraţişarea destinului. Perdeaua timpului Ne desparte o perdea de timp Unii de alţii Eu mănânc cireşe vara asta, altcineva se întâlneşte cu Dumnezeu Unii dansează Alţii îngenunchează în ultima suflare Cortina pleoapelor se lasă Inima şi-a cântat toate bătăile Sângele a clocotit cât a cuprins vasele lui Pe oceanul intemperiilor Lăsăm amintiri, dar mai ales dăruirea inimii Nişte poze, clişee în care am vrut să zâmbim Trecere fără vâsle dincolo Testamentul iubirii rămâne E clipa judecăţii Acum îl vei putea arăta lui Dumnezeu Că ai făcut tot ce inima ta ţi-a dictat Rămas bun, ai iubit, cireşele nu vor avea gust amar. Carmen Oltean, Toronto, ianuarie 31, 2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Mulțumim, pentru participare! Minunate versuri, frumoase gânduri. Te rugăm să adaugi fiecărui material publicat o imagine, o fotografie sau ce consideri. Inserarea să fie făcută în IMAGINE REPREZENTATIVĂ și nu la ADAUGĂ MEDIA!… Mulțumim că ai ales să fiți AUTOR ARMONII CULTURALE!…