Povestea mea

Doar eu îmi știu povestea trăită pe de rost
Iar de am uitat ceva
Când voi vedea râzând un copilaș
Sigur îmi voi aminti ceva sublim.
Un bătrân frumos când voi întâlni,
Înțelepțit de viață și adevăr
Povața lui, adâncul îmi va dărui, cu duioșia sa.
Un vis de l-am uitat în goana vieții
Îmi amintește pasărea ce-și cânta bucuria primăverii,
Clădirea cuibului ei o face fericită
Merii înfloriți ne slobod herghelia inimii în căutarea iubirii
Soarele aprinde speranța ce se deschide precum aripile albatrosului
Munții îmi reamintesc de putere, tărie, dar mai ales blândețe
Focul de credință, nădejde și dragoste, fără de care viața este searbădă...



Taina

De vrei să știi cum este ridicarea păsării la cer
Roagă-te
De vrei să trăiești frumusețea, devenirea spicelor și pâinea
Iubește
De vrei să vibrezi în ostoirea setei de adevăr
Dăruiește-te ca apa
De vrei să cunoști pacea, iartă și iartă-te
Vei adăposti o turturea albă în inima survolând nemărginirea iubirii
De vrei să înțelegi înflorirea trandafirilor
Luminează ca un soare
De vrei a fi iubit precum cireșele coapte fii blând și înțelegător
Fii ploaia ce își satură pământul în încununarea tainei, a vieții
De vrei să înțelegi lumina, dragostea, fii îmbrățișare, fii bun.


Iubesc

Iubesc cum dăruieşte soarele
Apare în fiecare zi, şi lăsa ceva cuiva, mângâie, înfloreşte,
Nu apare pentru el,
Se dăruieşte cerului şi cerul lui
Pădurii, pădurea tinde spre el
Iubesc cum îşi iubeşte pădurea copacii
Iubesc cum iubeşte apa şi nu îşi cunoaşte însetaţii
Nici trandafirii care îi va înflori
Cu soarele şi pământul laolaltă
Iubesc cum iubeşte noaptea
În taină, în îmbrăţişarea universului
Cu luna şi stelele balul nopţii
Adăpost îndrăgostiţilor, viselor
Întâlnirea în mister, în îmbrăţişările dragostei fluide
Ce naşte poezii
Iubesc cum îşi iubeşte pământul creaţia
Lanurile, pletele lui blonde pline cu spice
Ce vor ajunge hrana gurilor flămânde râzând cu maci
Iubesc cum iubeşte luna perlele
Din adâncurile mărilor ascunse în scoici
Ele iau forma şi strălucirea lunii fără să se fi cunoscut
Iubesc cum îşi iubesc delfinii marea,
Iubesc cum îşi iubeşte femeia parfumul
Când e îndrăgostită şi aceste amintiri îi vor pecetlui inima în veci
Iubesc cum iubesc genunchii închinarea în altar, întâlnirea în duh când dragostea ştie să ierte
Iubesc cu sentimentul de contopire al trenului cu sinele lui ducându-şi călătorii la întâlnirea destinului
Iubesc cu durerea sufletului ce se desparte de trup în spasmele despărţirii de cei dragi
Iubesc cum îşi iubeşte deşertul prima picătură şi ultima de ploaie
Iubesc cum muzica îşi exacerbează dansatorii
Iubesc cum îşi iubeşte fluturele florile
Lebăda adormirea pe lac între nuferi cu luna îmbrăţişată.

Prima şi ultima îmbrăţişare


Amândoi înfricoşaţi de clipele numărate,
Iubirea se zbătea ca leul în cuşcă în barul plin de fum de ţigară
Exploziile războiului strângeau inimile în corsetul incertitudinii
Urca în vene ameţitor uitându-se în ochii ei căprui
Vedea o mare ce murmura povesti, tânjea sa le ştie
Rujul buzelor ei turbulent zvâcnea pe buzele umbrite de pălărioară
Timidă, acceptă duelul privirilor
Hotărîse să îndrăznească, se lăsă devorată
I-a întors privirea, I s-a dăruit din ochi
El anticipa atingerea, momentul suprem
Dantela fină a rochiei ei îi stârnea valuri fierbinţi
Aceste buze întemniţate în tranşeu pâna azi
Acum ori niciodată, vor întâlni buzele ei
Vor gusta flămânzi din prima abandonare
Imprimând parfum în povestea de dragoste înfiripată fulgerător
Sângele a hotărât clipa odată cu explozia aeriană
Timpul sugruma prezentul
Tot ce aveau era acum, cavalcada inimii lor era de nestăpânit
Viitorul era suspendat în bătaia gloanţelor
Războiul scurgea clipele în clepsidra invizibilă
Soldaţii ce îşi fumau poate ultima ţigară tânjeau
O primă iubire furată, ca a străinilor din bar
Pecetea că au iubit prima dată…
El a luat-o de mână, ea s-a abandonat
Cerul cu stele s-a aprins când ei s-au îmbrăţişat
Aripa nopţii a lăsat cortina între tranşee si dragoste,
Timpul era suspendat în îmbraţişarea destinului.


Perdeaua timpului


Ne desparte o perdea de timp
Unii de alţii
Eu mănânc cireşe vara asta, altcineva se întâlneşte cu Dumnezeu
Unii dansează
Alţii îngenunchează în ultima suflare
Cortina pleoapelor se lasă
Inima şi-a cântat toate bătăile
Sângele a clocotit cât a cuprins vasele lui
Pe oceanul intemperiilor
Lăsăm amintiri, dar mai ales dăruirea inimii
Nişte poze, clişee în care am vrut să zâmbim
Trecere fără vâsle dincolo
Testamentul iubirii rămâne
E clipa judecăţii
Acum îl vei putea arăta lui Dumnezeu
Că ai făcut tot ce inima ta ţi-a dictat
Rămas bun, ai iubit, cireşele nu vor avea gust amar.

Carmen Oltean, Toronto, ianuarie 31, 2022

by

Referinţă Bibliografică

Povestea mea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 februarie 2022