NOTE DE CĂLĂTORIE ÎN REPUBLICA MOLFOVA ( BASARABIA)
Scriu aceste note de călătorie doar pentru prietenii mei din lumea întreagă, nu pentru neprietenii care cred că mă dau mare că am vizitat o altă țară. Eu nu mă dau mare, mă dau așa cum sunt, destul de modestă.
Nu am avut impresia că sunt într-o țară străină. Eram în țara mea, unde se vorbea așa de frumos românește, de parcă trăiam în epoca lui Ion Creangă.
Nu am avut emoții mari, ca atunci când am plecat la Paris, Napoli, Altamura (Italia) și am simțit o mare liniște în suflet, de parcă mă întâlneam cu cineva drag: sufletul lui Eminescu care sigur a trecut pe la Chișinău, când a fost la Odesa. Mergeam la Congresul de Eminescologie, la invitația d-lui Academician Mihai Cipoi, eminescolog renumit.
Deși am mers 10 ore cu trenul, când am văzut lumina dulce a soarelui peste „Codrii Moldovei” cum era numele unui cântec, inima mi s-a umplut de bucurie. Erau dealuri de mici dimensiuni ce își înălțat în imensitatea albastră a cerului culmile lor verzi. Atâta calmitate degaja peisajul (doar dealuri verzi în care tremurau plopii, arinii, stejarii și sălciile) că mi-a trecut oboseala.
Când am intrat în clădirea frumoasă a gării din Chișinău, nu știam ce să privesc mai întâi: coloanele roșcate cu stucatură imitând marmura, sălile curate sau acvariile cu pești exotici.
Am ajuns la hotel, am dormit, apoi am cutreirat orașul Chișinău per pdes, să observ mai bine totul. Cerul era de un albastru intens, pictat cu nori albi foarte pufoși. Prima vizită a fost la mânăstirea Ciuplea care avea și numele de Sfântul Teodor din Tiron. Eara foarte frumoasă:zidurile de un bleo dulce ornate cu dungi albe, cupolele aurii în stilul bisericilor rusești, „Tatăl nostru” scris pe zidul exterior al bisericii unde se oficia slujba iarna (era în restaurare, nu am văzut interiorul) Era scris pe zid în română și rusă alături de potretul mare a lui Ștefan cel Mare. Cum au ajuns acolo pelerini din București, m-am alăturat grupului și am ascultat cuvintele ghidului ce le-a vorbit de istoria atât de zbucimată a Republicii Moldova. Am înțeles de ce se numea Basarabia. Familia Basarabilor a avut pământ în sudul țării, dar sub dominația țaristă să nu i se mai spună Moldova (părții de peste Prut) au extins temenul de Basaravia la tot teritoriul, înclusiv și cel din Transnistria.
Le-a vorbit și despre Ziua Limbii Române. Eu am oferit ghidului poezia mea „ Odă limbii române” și le-am spus că sunt invitată la această sărbătoare în sala Azurie din cadrul Academiei de Științe a Moldovei. Mi-au plăcut pelerini români: doamnele purtau ii ca și unii bărbați.
Am vizitat apoi un supermarket de pe bulevardul Dacia (acolo străzile au nume frumoase: B-l Ștefan cel Mare, Str. București, Alba Iulia, Traian, Imail etc). Deși în market erau aceleași produse ca la noi, se vede că marfa erau adusă de aceiași comercianți poate din Turcia, erau așa de multe varietăți de fructe, de pește, de lactate, de pâine cî nu știai ce să alegi. Mi-a plăcut faptul că acolo era un sector cu multe salate și altul cu mâncăruri calde, cum nu am văzut la noi, Am trecut de Hotelul New York și am ajuns la mall, dar erau aceleași firme ca la noi, strălucire, lux, puțini cumpărători. Am stat mult în librăria Cărturești, ajunsă și la Chișinău. Nici aici, nici în librăia Librarius nu am găsit un volum de Mihai Eminescu. Voiam să-l ia ca amintire, că am văzut cărți cu coperți foarte frumoase, adevărate opere de artă.
Am fost la ședința comună a celor două academiii, cea Română și a Republicii Moldova, transmisă prin tehnicile actuale de comunicare.
Eram în costum național din Vrancea, țara Mioriței și am fost fericită să ofer cărțile traduse de mine din lirica eminesciană d-lui academician Mihai Cimpoi, președintelui Academiei de Științe a Moldovei și d-nei Elena Dabija, directoarea Centrului Internațional Academic „Mihai Eminescu” din Chișinău. La acest centru am lansat cartea „Luceafărul”, poem eminescian tradus de mine în franceză, pledând ca el să intre în patrimoniul UNESCO..
Am fost la Chișinău și în calitate de jurnalistă, mi-am notat tot și voi scrie despre evenimente în alte pagini. Ce m-a impresionat foarte mult a fost dragostea moldovenilor pentru Eminescu, prietenia între participanții din România și cei din Republica Moldova.
Am mai rămas o zi și m-am plimbat pe străzile liniștite ale Chișinăului, umbrite de copaci înalți, cu trotuare largi, cu multe parcuri și fântâni..
Am vizitat Muzeul de Științe și m-am impresionat diversitatea și bogăția exponatelor, de la oase de mamut, la expoziție de fluturi, multe păsări, dar și costume populare, unelte, obiecte ce țin de istoria civilizației. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că au făcut panouri cu chipul lui Eminescu, emblema culturii din R.Moldova, reper și mândrie națională.
Am revenit spre România într-o înserare dulce, când soarele lăsa „o pulbere de aur” sorbind în suflet imagini dragi, să nu uit niciodată frumusețea acestui pământ românesc, atăt de verde:lanuri de porumb, câmpuri de lucernă și pe dealuri păduri nedefrișate ca la noi.
Sper să ajung și la alt congres de eminescologie, cu alte traduceri, căci eu așa
m-am aangajat să realizez, când am intrat în Uniunea Ziariștior.
Prof.Ecaterina Chifu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..