RĂZVRĂTIRI
Pârjolul a topit vara mai iute
iar teii-au ruginit frunza devreme
și a venit de-odat,fără să-o cheme
tristețea toamnei, cu umbrele mute.
Zburdau și fluturii spre paradisuri
înveșmântați cu aripi arămite
visând iubirile neîmplinite
când încă verzi mai cochetau pe ramuri.
Iar trupul crud de verdele speranței
se frământa într-un delir frenetic
și bucura că vântul cel bezmetic
mai răcorește rănile arșiței…
Dar poate nu ești frunză…ci femeie
că te trăda lucirea din privire,
vibrau profund emoțiile din fire,
ardeau și ochii-aprinși de o scânteie…
–––––––––––––
Visam cu ochi deschiși în nopți senine,
tainele gândurilor s-au răzvrătit,
eram aievea sau în infinit?!
și am întins o mână către tine…