Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » REFLECȚII ÎN OCEANUL TĂCERII

REFLECȚII ÎN OCEANUL TĂCERII

Mă las pierdută în oceanul tăcerii
și gura mi-e pecetluită.
Doar gândul mai frunzăreste
cartea destinului unde mi-a fost înscrisă viața de mâna nevăzută a Divinității.
Așa ne place să credem, ca să ne absolvim noi înșine de eșecurile propriilor noastre acțiuni :”așa a vrut Domnul „, ” cum o vrea Domnul”.
Dar noi ce vrem? Cum vrem? Cât vrem?
Da, trebuie să avem credință în Cel de deasupra tuturor că, oricât s-ar strădui să explice știința Universul în infinitatea lui și microcosmosul în profunzimea-i greu de pătruns, se ajunge la întrebarea :Pe toate cine le-a creat?
Dumnezeu, când ne-a creat, ne-a înzestrat cu „armele” necesare oricui să ducă bătăliile vietii, chiar dacă mai pierde una, două, dar să câștige războiul existențial. Frumosul din noi, de multe ori, îl ținem ascuns, lăsând la vedere doar frământările, frustrările, nemulțumirile noastre care ne întunecă chipul și trecem prin viață ca o corabie bântuită de furtună.
Suntem cârmaciul propriei noastre corăbii. De noi depinde dacă ieșim la liman sau neufragiem în portul disperării, dezamăgirii.

15 oct. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather