Din amvon
Mă simți? Și-acum ca și de ani buni,
Povestea o ascult de la străbuni.
Povestea ta, iubită țară,
Pâinea mea dulce și amară.
Ziua gri a dureri mirosind,
Noapte în cânt, stele înfrunzind.
Munții goi ajunși în suflet dor,
Întinzând linii, țăndări de zbor.
Oamenii pământul aprinzând
Cu lacrimi, semințe sărutând.
Chipul tău cu răni sculptate-n os
Zării-i dă trecutul dureros.
Țară, țară, sunt oșteanul demn,
Pentru tine ard și sunt un semn!
De-un veac
Lacrima țării
tânjind după conturul
primului izvor.
Identitate
Într-un singur cuvânt
m-am născut altădat.
Într-un singur cânt
sunt cu adevărat.
Într-un singur pământ
pot muri împăcat.
În acest cuvânt
mă cuprinde lumina.
Cu acest cânt
nu mai simt pe suflet tina.
Pe acest pământ
mă ridic și mă cobor ca sulfina.
Cum să nu mi se-ndulcească gura,
cum să nu iau foc când norii bat
și cum să nu foșnească sufletul
printre arbori și coloane
când respir în patru timpi,
sănătos și dumnezeiește,
România?
Credință
Purtatu-mi-am slujba călare pe cai
și-n mâna dreaptă mânuind un crin.
În ochii vlăstarelor, cu ninsoare,
zidit-am altar din flori și senin.
Am rostuit nisipul fin al țării,
pulberea pe fluturi s-o așez,
să fie între ape echilibru…
Și azi adevărul crud distilez.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..