Din amvon

Mă simți? Și-acum ca și de ani buni,

Povestea o ascult de la străbuni.

Povestea ta, iubită țară,

Pâinea mea dulce și amară.

Ziua gri a dureri mirosind,

Noapte în cânt, stele înfrunzind.

Munții goi ajunși în suflet dor,

Întinzând linii, țăndări de zbor.

Oamenii pământul aprinzând

Cu lacrimi, semințe sărutând.

Chipul tău cu răni sculptate-n os

Zării-i dă trecutul dureros.

Țară, țară, sunt oșteanul demn,

Pentru tine ard și sunt un semn!

De-un veac

Lacrima țării

tânjind după conturul

primului izvor.

Identitate

Într-un singur cuvânt

m-am născut altădat.

Într-un singur cânt

sunt cu adevărat.

Într-un singur pământ

pot muri împăcat.

În acest cuvânt

mă cuprinde lumina.

Cu acest cânt

nu mai simt pe suflet tina.

Pe acest pământ

mă ridic și mă cobor ca sulfina.

Cum să nu mi se-ndulcească gura,

cum să nu iau foc când norii bat

și cum să nu foșnească sufletul

printre arbori și coloane

când respir în patru timpi,

sănătos și dumnezeiește,

România?

Credință

Purtatu-mi-am slujba călare pe cai

și-n mâna dreaptă mânuind un crin.

În ochii vlăstarelor, cu ninsoare,

zidit-am altar din flori și senin.

Am rostuit nisipul fin al țării,

pulberea pe fluturi s-o așez,

să fie între ape echilibru…

Și azi adevărul crud distilez.

by

Referinţă Bibliografică

ROMÂNIA, PENTRU TINE! – Andrei M. Stan (Liești – Galați)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 decembrie 2017