Sunt român…
Vor unii ca să fiu european
Și pentru asta merg în derivă,
Pot fi german, francez, italian
Dar, deocamdată, eu sunt împotrivă.
Sunt și acum acela care-am fost
Și nu mă schimb de dragul nimănuia,
Iar celor care mă mai iau la rost
Le cânt prohodul și spun: ,,Aleluia!”
Nu mă jelesc, nu strig și nu cerșesc,
Îmi place-aici, la margine de mare,
De-ar încerca tot globul pământesc,
Rămân român cu încăpățânare.
Noi românii
E Ţara Noastră floare de lumină
Ce-a răsărit pe muntele de lavă
Şi a rămas o insulă latină
Înconjurată de o mare slavă.
Aici, trăim, de veacuri, noi românii
Şi-am îndurat destule vremuri grele
Dar am rămas de-a pururea stăpânii
Şi-am veşnicit cu bune şi cu rele.
De la Carpaţi şi până-n Marea Neagră
Şi de la Tisa până-n jos de Istru
Strămoşii ne păstrară Ţara-ntreagă
Hotar punându-i dincolo de Nistru.
Obârşiile-s de domnească viţă,
Străbunii noştri-au înălţat cupole:
Avem orice s-ar spune-o ,,Mioriţă”
Şi-un ziditor ca ,,Meşterul Manole”.
N-am asuprit pe nimeni niciodată
La alţii noi n-am stat cu mâna-ntinsă
Că Dumnezeu ne-a dat Ţară bogată:
De genii, noi românii, n-am dus lipsă.
Pe boltă Stea Polară-i EMINESCU
Şi aştri sunt Brâncuşi şi cu Enescu,
Arghezi, Eliade, Călinescu
Şi Blaga, Creangă şi cu Grigorescu.
Aici, la noi, ard macii în câmpie
Şi-n ochii noştri soarele se scaldă
Când se aude tril de ciocârlie
Iar oamenii-s mai buni ca pâinea caldă.
Plecăm în lume dar venim şi-acasă
De unde soarta calea ne aţine
Că dragostea de mamă nu ne lasă
Şi n-are cine dorul să-i aline.
Pe-al neamului stejar sunt crengi uscate
Şi încă multe plante parazite
Dar toate trebuie îndepărtate
Să ne rămână ramuri înverzite.
Suntem români cu-asupra de măsură
Şi veşnicim cu bune şi cu rele
Dar vom scăpa noi şi de uscătură
Să ne-nălţăm privirea iar spre stele.
Suntem români şi-avem un loc sub soare
Că Maica Domnului ne-a dat grădină
Ca să păstrăm agheasma din izvoare
Şi să ne-mpărtăşim întru Lumină.
Imnul românilor de pretutindeni
,,Să fim ca miejii într-o nucă”
Şi ca verigile uniţi,
Seduşi de câte-un dor de ducă
Dar niciodată despărţiţi.
Ca pomii prinşi în rădăcină
Ori cum sunt boabele în spic,
Noi, sub cupola de lumină,
Să nu ne temem de nimic.
Precum furnicile surate
Ori ca albinele în stup
Ca picături de ploi curate,
Blagoslovind al Ţării trup.
Ca ale florii dragi petale
Ce se desprind dintr-un boboc
Sau, într-un templu sfânt, vestale
Români să fim în orice loc.
Români, prin christică iubire,
Noi vom învinge tot ce-i greu
Printr-o statornică unire
Şi prin Credinţa-n Dumnezeu.
Românilor de pretutindeni
Ca fraţii buni să ne iubim,
Mereu să fie zi de-armindeni
Că doar aşa ne veşnicim.
Români, să fim români întruna,
În vorbă-n inimă şi-n gând
Că Patria e numai una
Şi n-o putem uita nicicând.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..