20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MITRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA PAULA DIANA HANDRA, TIMIȘOARA


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?

PDH: M-am născut la data de 17 septembrie 1998, la Cluj-Napoca. Crescută în localitatea Călăţele, judeţul Cluj, un sat de munte plin de splendoare şi mister, acolo unde Apusenii îşi pleacă frunţile spre Depresiunea Huedinului,un minunat tablou purtat în sufletul meu și pictat cu nuanţe de nemurire în căsuţa de la sat, unde îl simt mereu pe Dumnezeu aproape.
Şi din această frântură de rai pământesc m-am trezit deodată umblând în sus şi în jos pe străzile Timişoarei, privind cu ochii mari deschişi spre lume. Păşind pe noul drum, cel al şcolii din Timişoara, departe de bunica – ,,îngerul copilăriei mele”, de clipele de poveste petrecute alături de ea cu credinţă în suflet şi cu misterul copilăriei purtat în gând, cu multă implicare, respect, dorinţă de a învăţa, de a răzbate, de a fi cea mai bună, de a fi în frunte, de a învinge, aceste imagini frumoase regăsite în trăiri adevărate constituie tabloul vieţii mele de elevă silitoare, cuminte, prima în toate acolo, la Şcoala Generală Nr.18, Timişoara.
Am ales să-mi urmez vocația, devenind elevă premiantă (premiul I) la Liceul Pedagogic ,,Carmen Sylva” din Timișoara, absolventa anului 2017. Dragostea pentru a profesa ca învățătoare se țese din anii copilăriei mele, împletindu-se mai târziu, când o zi călduroasă de toamnă, a deschis în sufletul meu poarta spre un minunat univers, universul copiilor. Am spus ,,Adio” copilărie, am adunat multe emoții, mi-am deschis brațele și am întâmpinat cei mai isteți ștrumfi. Am devenit ,,mămică”, cu griji, cu gânduri, dar și cu multe bucurii.
În baza examenului de titularizare pentru învățământul primar din anul 2017 am obţinut post de învățătoare la Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil” din Timișoara, iar în anul 2018 am obținut definitivatul în învățământ.
În viață am plecat de la două pasiuni, copiii și călătoriile. Sufletul mi-a dictat să aleg să fiu mereu un copil printre alții, să văd cu ochii mei ce înseamnă fericirea și sentimentele adevărate, iar când am mai crescut sufletul mi-a dictat să cunosc lumea, să învăț cum să o fac mai bună…Ceea ce relevă finalizarea Facultății de Chimie, Biologie, Geografie, Departamentul Geografie, Specializarea Geografia Turismului, iar mai apoi am avut bucuria de a finaliza programul de master ,,Dezvoltare și amenajare turistică”.
În final tot ce contează nu este nota de 10, diploma de șef de promoție sau diploma de absolvire, acestea se așează într-un sertar, iubirea, dedicarea, implicarea rămân prezente.
Deci, acum în anul 2022 ca profesor învățământ primar am preluat a doua generație de școlărei mici și am pornit din nou într-o călătorie. Am spus-o și o voi spune mereu că sunt o persoană norocoasă și un dascăl binecuvântat de Dumnezeu. De ce? Pentru că am fost și sunt înconjurată de suflete frumoase.


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

PDH: Sunt onorată de această oportunitate de a mă identifica printre numele unor scriitori de renume, deși nu mă pot considera o scriitoare, mă aflu la începutul drumului pe calea scrisului, având dragostea de a mânui cuvintele.
Pasiunea pentru scris se țese din suflet de copil împletindu-se cu eul poetic al trăirilor intense, pline de încărcătură sufletească și cred că, tocmai copilul din mine m-a făcut să îmi deschid sufletul și să îmi croiesc o lume din cuvinte alese cu emoție, trăiri și sentimente, ca mai apoi să le așez în pagini de carte. Am găsit în condei un prieten de nădejde care așează pe hârtie trăirile însemnate.
Dacă este talent nativ sau moștenire de familie? Sunt un om dăruit de la Dumnezeu cu taina scrisului în inimă, îmi place să cred acest lucru datorită condeiului care înșiră cuvintele dictate de suflet. Dar cu siguranță familia mea a contribuit la acest lucru, mama care mi-a citit și a pus bază pe citit, bunica cu care am recitat cântece și poezii și bunicul care nu uita seara înainte de culcare să îmi spună o nouă poveste. Mama, a fost persoana care a descoperit pasiunea mea pentru scris când eram în ciclul primar și tot ea a fost cea care m-a susținut să public scrierile mele!
Taina scrisului meu a fost la început o dorință inocentă, însă odată declanșată a condus la un destin poetic valoros, intrând pe tărâmul poeziei păşind diafan pe gânduri de mătase izvorâte din sufletul iubitor al condeiului!


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!

PDH: Referitor la debutul literar, pot să afirm că a fost destul de timpuriu, am început să public în diverse reviste, ba să şi editez şi să tipăresc poezioare adecvate vârstei inocente. În anul 2012 vede lumina tiparului un volum de poezii, intitulat ,,Fărâme de copilărie, veşnic vii” şi volumul de proză ,,Crăciunul în suflet de copil”, la îndrumarea scriitoarei Ligya Diaconescu (după ce mi-a văzut creațiile literare), în urma participării la un concurs de poezie și proză, obținând Premiul Tinereții.
Însă, adevăratul debut poetic, precum și debutul în presa literară, a avut loc în anul 2014, Fărâme de suflet așternute în cuvinte cu cele 68 de poezii cuprinse în volumul de versuri ,,Autograf” având prefața semnată de distinsul sciitor Gheorghe A. Stroia (Membru corespondent ARA) și postfața de distinsa scriitoare Georgeta Minodora Resteman.


SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

PDH: Sincer, la această întrebare nu am un răspuns afirmativ și nici nu pot să îmi asum anumite păreri în privința scriitorilor ca persoane singuratice, deși scriitorul, fidel gândurilor sale, îi place atunci când dă curs imaginației sau când scrie, să fie mai singur.Scriitorul cu sine însuși nu-i totuși niciodată singur, în cel mai intim monolog se aude vocea poetică.
Însă, cu siguranță, pot să afirm, că îmi place să fiu înconjurată de prieteni, îmi place să am prieteni, dar și să fiu o adevărată prietenă. Îmi place să cunosc întotdeauna oameni noi și să ofer un plus de valoare fiecărei persoane pe care o cunosc. Nu sunt o persoană singuratică, nici nu aș avea cum să fiu, deoarece sunt atât de deschisă și de prietenoasă, sociabilă cu cei din jur, aici stând dovada și impresiile primite de-a lungul anilor din partea celor din jurul meu în acest sens.


SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

PDH: Nu știu dacă există cineva care poate să nu se bucure de o astfel de realizare?! Desigur și pe mine m-au însoțit sentimente de bucurie, un vis împlinit, un emoționat moment al vieții, un pas spre tărâmul creativ.
Sinceritatea specifică vârstei, emoția începutului de drum, talentul, dragostea de cuvânt, alături de sârguinţă şi tenacitate, m-au propulsat ca tânăra poetă spre locul în rândul creatorilor de frumos.
Așadar, o fetiță în vremea aceea, s-a jucat cu cuvintele și iată că acestea au prins contur, a aşternut cu migală, cu strădanie, dăruire şi har, trăiri inedite… în care cuvintele sunt scrise cu gingăşia şi puritatea lacrimii călduţe de copil când sufletu-mi se îmbata cu miresmele amintirilor copilăriei şi a adolescenţei timpurii, reușind prin magia cuvintelor frumos încondeiate să își atingă țelul publicării unei cărți.


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

PDH: Scriu oriunde, fie folosind stiloul, creionul sau pixul. Și totuși, pe tărâmul cuvintelor locul cel mai confortabil rămâne căsuța de la țară /„Căsuţa mea, / pictată-ntr-o singură culoare / ce naşte-un curcubeu sublim în univers / păstrează vie, încă, mirabila-i candoare / locul în care doruri se unduiesc în vers ”.
La început locul potrivit pentru a-mi așeza cuvintele pe o coală de hârtie, a fost în mașină, când parcurgeam cu mama, drumul de la Timișoara spre Călățele, locul unde am copilărit. Atunci eul liric și trăirile interioare parcă îmi făceau chemare.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

PDH: Până la acest moment activitatea literară din punct de vedere editorial, cuprinde șase volume, dintre care două sunt ,,Pas cu pas prin anii copilăriei” și ,,Gânduri şi rugăciuni cu aripi de îngeraş” cu poezioare și proză adecvate vârstei copilăriei, urmând apoi volumele de poezie şi proză ,,Fărâme de copilărie, veşnic vii” (2012), ,,Crăciunul în suflet de copil” (2012) și volumul de poezii ,,Autograf” (2014).
Un volum dintr-o serie de cinci volume, Bella, cățelușa ștrengăriță / Bella, cățelușa isteață / Bella, cățelușa prietenoasă / Bella, cățelușa pofticioasă / Bella, cățelușa cea zglobie, cărți illustrate cu poezii pentru copii (dintre care toate sunt la editură, dar una este tipărită) se identifică: ,,Bella, cățelușa ștrengăriță”.


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

PDH: Meseria mea de dascăl îmi permite zilnic să mă intersectez cu literatura, pun bază pe lectură, ceea ce se și afirmă:,, La Paula în clasă se citește…”
Aș putea spune că scrisul e de fapt o meserie de timp liber, un fel de hobby, nu o profesie, cu totuși că cere destul timp. Un scriitor poate să practice orice meserie, însă dintre cei care practică o meserie puțini pot fi și scriitori.
Scrisul este un exercițiu al supraviețuirii, pe care scriitorii l-au cunoscut. Un scriitor nu mai stârnește respect. Singurul care contează e omul cu bani. Dar și mai trist e că românii și-au pierdut în ultimul timp dorința de a mai citi. Au abandonat cărțile. Sunt poate mulți care ar putea ajunge grozavi scriitori, renunță, de pe urma scrisului… ar muri de foame.
Dacă aș pune la un loc banii care i-am câștigat din cărțile mele, nu mi-aș permite nici cel puțin o vacanță.


SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

PDH: Editura David Press Print din Timișoara, Editura Partoş din Timişoara, Editura Armonii Culturale din Adjud despre care pot să afirm că am fost foarte mulțumită, iar în privința cărților pentru copii sunt foarte mulțumită de colaborarea excepțională avută din toate punctele de vedere, cu Editura Didactica Publishing House, care rămâne cea preferată până în prezent.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?

PDH: Atât cât îmi permite timpul… Încerc să nu refuz invitațiile. Însă, nici organizatorii acestora nu sunt mulți care se înghesuie să invite o tânără scriitoare. Există însă și printre scriitori oameni cu un suflet minunat, a căror frumusețe interioară se ridică la nivelul cărților pe care le scriu.
Nu sunt membru unei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării.


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

PDH: În ceea ce privește piața editorială, aceasta consemnează mari creșteri și nu este nicidecum ceva rău. Ceeea ce este nefavorabil este ambianța dificilă pentru literatură. Nu prea este apreciată cartea, nu mai prezintă atracție pentru cei de azi.Tihna lecturii se pierde, fiind înlocuită cu internetul, însă și aici cititul este ca înghițitul pe nemestecate. Din păcate, astăzi suntem în situația de a uita și moștenirea literară.
Din perspectiva mea susțin că, pieței de carte din România îi lipsesc cititorii, interesul pentru citit, care din păcate scade considerabil sau chiar a dispărut. Tehnologia a pus capăt preponderenței cuvântului scris, deși lectura oferă bucurii pe care nu le suplinește niciun calculator.
Am convingerea că creațiile mele se adresează deopotrivă copiilor și copilului din noi, tinerilor și celor mai în vârstă, celor care iubesc versul clasic cu rimă sau celor care iubesc versurile tandre sau temele mele abordate.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

PDH: Nici pe departe nu mă consider scriitor consacrat, nu pot să-mi atribui această denumire, mai este mult, foarte mult de parcurs…
Trei volume se găsesc la mine sau în diferite biblioteci cărora le-am donat, iar seria de poezii pentru copii, cu ilustrații de Mihai Alin Ion, se găsește la diferite edituri pe internet.
De asemenea, creațiile mele se găsesc și în peste douăzeci de antologii colective în care am fost publicată.


SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?

PDH: Într-adevăr, eu scriu ceea ce simt în momentul respectiv Când inima dictează, iar condeiul scrie, mă las purtată de clipele de odinioară, locurile dragi, amintirea Crăciunului, iubirea și dezamăgirea și îmi croiesc o lume din cuvinte alese cu emoție.Cât de frumos curg trăirile când este vorba de nostalgice chemări sau câtă eliberare emoțională a sufletului este atunci când versurile se scriu, iar lacrima rămâne între gene.Sau când propriile emoții, trăiri, sentimente ascund lacrimi de fericire în trăiri divine.
Mă simt mai mult ca împlinită, mulțumită sufletește, mă simt o persoană de valoare, nu neaparat de succes.
Pentru mine scrisul e puntea care face legătura dintre emoția sufletului și coala de hârtie.


SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

PDH: Atât eu, cât și ele mă aleg pe mine.
În majoritatea poemelor tema o reprezintă: eul poetic care derulează momente trăite în copilărie, centrul de greutate constituindu-l „căsuţa”, bunica, cea care ocupă un loc esenţial, dedicându-i-se adevărate ode, versuri pline de tandreţe, iubire sinceră, zâmbet și lacrimă, imaginea satului, figura centrală a vieţii în diverse ipostaze: mamă iubitoare, devotată, pregătită oricând de sacrificiul suprem pentru viaţa copilului său, flori, natură, sărbătorile iernii – Crăciunul, iubire, despărțire, crâmpeie de viaţă…
Când scriu pentru concursuri și dacă se propune teme, respect tema, însă îmi place să scriu mânată de sentimente.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

PDH: Dacă răspunsul meu ar fi nu, nu aș fi sinceră, în primul rând cu mine. Atunci când mi-a trecut prin minte, să renunț la scris m-am ghidat astfel: Ori nu mai scriu, ori susțin cu banii de acasă tot ce ține de scris.
Consider scrisul ca un hobby, de aceea este ceva firesc că nu vreau să renunț definitiv niciodată. Da…ar fi multe alte lucruri de făcut în acest timp, job-uri, alte activități, dar scrisul e o modalitate prin care las să curgă din prea plinul sufletului cuvintele care formează o broderie de suflet în creațiile mele.


SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

PDH: E o întrebare la care răspunsul nu depinde de mulți dintre noi. Voi răspunde, în schimb, că astăzi climatul este de a uita chiar propria literatură, mă refer la programa școlară, problema aceasta este, fără îndoială, de competența celor „mai mari” în conceperea și structurarea manualelor. Dacă ei vor privilegia ideea că operele unor scriitori nu mai stârnesc interes elevilor, atunci cu siguranță, aceștia vor fi eliminați. Sunt de părere că este necesar să citești clasicii, însă și literatura actuală nu este de ignorat. Cred că însăși ideea de cultură s-a transformat,percepția despre literatură s-a modificat, cei interesanți sunt mai puțini, iar cei care mai răsfoiesc câte un contemporan s-ar putea număra.


SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

PDH: Pentru tinerele talente ca și mine le-aș transmite: „Dacă dragostea pentru scris este unul din visurile tale să ai mereu curajul să îl urmezi.Îndrăznește! Scrie pentru tine în primul rând și apoi pentru alții! Rămâi concentrat pe ceea ce dorești să realizezi. Și chiar dacă ai numai un cititor, este un pas către succes, cu fiecare scriere literară te apropii și mai mult de el! Și nu uitați, pe drumul scrisului nu există lift care să te ducă la succes, trebuie să folosești scările!
Am încredere că, și talentele tinere vor reuși!
Din punctul meu de vedere, cred că aș lăsa un mesaj pentru scriitori, având în vedere tinerele talente:,,Să acordați fiecărui scriitor tânăr șansa de a deveni excepțional, prin sfaturi, îndrumare, apreciere …el a fost ca o omidă pe tărâmul cuvintelor, tocmai când se transformă într-un fluture are nevoie de încurajare, indiferent de valoarea lui, prin faptul că a încercat devine încet, încet, un fluture multicolor în activitatea literară sau renunță să mai zboare printre cuvinte”.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?

PDH: Referitor la planurile de viitor aș putea să înșir multe visuri, idei și dorințe, însă cred că faptele ne definesc. Eu de la mine aștept fapte. Fapte care dovedesc implicarea în lucruruile pe care le realizez.
Totuși menționez că există un proiect de suflet care vreau să fie valorificat, legat de o serie de volume pentru copii, precum și de a edita un volum de versuri.


SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

PDH: La această întrebare, din perspectiva mea aș răspunde că nu mi-a afectat activitatea literară, dar nici tema inspirată de aceste nenorociri nu s-a conturat în poezii, nu am putut scrie despre asta.
În sensul pozitiv, în perioada pandemiei, s-a scris și publicat mult. Cele cinci volume de poezii pentru copii s-au individualizat în această perioadă, precum și alte poezii.


SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

PDH: Dragi cititori, nu încetați să iubiți frumosul cuvintelor și colorați-vă viața prin citit! Pe lângă alte activități pentru petrecerea timpului liber preferați o carte! Citiți și stimulați-i pe copii să citească! Un copil cititor va fi un adult de excepție! Și nu uitați, este nevoie de lectură, mai mult decât de absența ei, deoarece nu îți aparține ceea ce strângi în palmă, ci îți aparține ceea ce strângi în inimă!
Iar acum la final, mi-ar plăcea să-i adresez distinsei doamne Sibiana Mirela Antoche, felicitări pentru implicarea și derularea acestui minunat proiect literar, succes în toate realizările, respect și prețuire!


Sibiana Mirela ANTOCHE,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SIBIANA MITRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA PAULA DIANA HANDRA, TIMIȘOARA (SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!:20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 noiembrie 2022