20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITORUL KONSTANTIN KORCINSCHI, BUCUREȘTI


S.M.A.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
K.K.: Mă numesc Constantin Corcinschi, am 62 de ani, Balanță, bucovinean din Suceava cu domicilul stabil în București, pensionar. Pasionat de șoferie, călătorii lungi cu mașina personală, pasionat de literatura științifico-fantastică, aventură, călătorie, documentară, umoristică… și cel mai rău… pescar amator. În vreo 15 ani de pescar amator, cred că am prins vreo 6 kg de pește…..

S.M.A.: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
K.K.: Știți, este o vorbă… „Am cochetat cu scrisul de mic copil”….nu! Am avut câteva încercări , dar …

S.M.A.: Povestiți-ne despre debutul literar!
K.K.: … fiind undeva la marginea acestui ținut atât de frumos, numit și „literatură”, fără a cunoaște pârghiile necesare, m-am mulțumit să scriu prin jurnale, caiete… asta până prin 2008, când la îndemnul unui bun prieten și coleg, Cristian Vieru, Dumnezeu să-l odihnească, am participat la prima mea antologie literară… „ALBUM DE FAMILIE”-Antologie de versuri în uniformă, volumul 1 și 2, apărută la editura AXXA, Botoșani.

S.M.A.: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
K.K.: În primul rând, eu nu sunt un scriitor. Sunt un om cumsecade, care, uneori, își exprimă sentimentele, trăirile pe o coală de hârtie. Nu sunt o persoană singuratică… îmi plac oamenii frumoși, să fiu împreună cu prietenii mei, cu familia… Cu toate că uneori, simt nevoia unei încărcări emoționale, și atunci îmi caut liniștea în răcoarea vreunei mănăstiri din jurul Bucureștiului, acolo, într-o strană, eu doar cu El… Îmi plac mănăstirile vechi, unde dăinuie liniștea seculară, umbrele istoriei. Liniștea…

S.M.A.: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
K.K.: La apariția Antologiei „în uniformă”, nu-mi venea să cred… Dar cea mai mare bucurie, a fost apariția volumului de poezie de dragoste „Când zeii dorm”! Efectiv m-am bucurat… numele meu se găsea pe o carte….

S.M.A.: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
K.K.: La malul Mării Egee… creionări în liniștea mănăstirii, în Câmpia Bărăganului unde apusul de soare este de o frumusețe rară…..

S.M.A.: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
K.K.: Participare în vreo 6-7 antologii de poezie și o carte semnată Konstantin Korcinski.

S.M.A.: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
K.K.: Pentru unii, da. Vedeți, cred că aici trebuie să discutăm despre notorietate. De poziția pe care, un individ sau altul, o ocupă în acest eșicher, numit CULTURĂ! Da, pentru unii este o meserie din care poți face bani. Doar pentru unii. Oricum, pentru a accede, trebuie să spargi multe bariere, inclusiv financiare !

S.M.A.: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
K.K.: La editura „LIBRIS EDITORIAL” și două volume spre tipărire la Ro.cart. Nu am avut niciun fel de probleme cu cele două edituri.

S.M.A.: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării?
K.K.: Da, sunt membru de Onoare al ” SOCIETATĂȚII CULTURALE ”APOLLON”-ROMÂNIA” și membru în „Asociația literară „CRENELURI SIGHIȘORENE”. Sunt membru activ, particip împreună cu „APOLLON” la activitățile pe care această societate le organizează, atât în țară cât și în Basarabia noastră iubită. Cele două societăți culturale, dar mai ales „APOLLON”, promovează dragostea de țară, de unire, mărturie fiind desele acțiuni realizate împreună cu cele trei filiale din Basarabia.

S.M.A.: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public, vă adresați?
K.K.: Sincer, nu prea există o piață de desfacere în România. Înafara celor arhicunoscute—BOOKFEST și încă două-trei târguri de carte anuale sau bianuale, promovarea literaturii, în general este foarte slab prezentă în cotitdianul nostru. Eu, prin scrierile mele, mă adresez celor care le place poezia, mai ales poezia de dragoste și socialului. Viitorul volum care va apărea, „PĂREROLOGUL DE SERVICIU” este un volum de eseuri care sub o formă de parodie amară, dezbate viața de zi cu zi !

S.M.A.: Sunteți un scriitor consacrat! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
K.K.: Este prea mult spus că sunt un scriitor consacrat… apariții în antologii literare și o carte scoasă în 2020. Cartea se găsește în online.

S.M.A.: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinit la finalul oricărui manuscris?
K.K.: Cum poți să scrii o poezie de dragoste? Momentul respectiv nu trebuie să vină din viața de zi cu zi a autorului… este o trăire a lui…. poate o dorință neîmplinită, ceva care există undeva „acolo”, în suflet și așteaptă să iasă la lumină. Chiar și atunci când scrii un eseu despre realitatea de zi cu zi… trebuie să-l scrii cu sufletul tău, ce simți tu în fața realității respective. Dacă îl scrii la comanda cuiva, pentru ai fi de folosință, nu mai este literatură. Este mercenarism. Cum se mai întâmplă în ziua de azi.

S.M.A.: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
K.K.: Vin de la sine. Le întâlnești aproape la fiecare pas…. o fată drăguță, un apus de soare magnific, ceva ce se întâmplă în imediata ta apropiere…..

S.M.A.: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
K.K.: De ce să renunț? Abia m-am apucat.

S.M.A.: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
K.K.: Consider că este necesară promovarea literaturii în manualele școlare. Este vorba de cultură. Este vorba de educația tinerei generații. Atenția tinerilor de astăzi este captată de orice altceva decât de cultură. Tinerii nu mai citesc. Educația vine și din citit. Ei nu mai pot purta o discuție, nu știu să socializeze. Poate o să vi se pară că sunt învechit, sau depășit de realitate, dar în tinerețea mea, cărțile circulau din mână în mână, ajungeau la proprietar, ferfeniță.

S.M.A.: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
K.K.: Cum și eu sunt „un tânăr talent care promite”, pot spune doar atât… promovați literatura si cultura bunului gust. Poporul ăsta, îndobitocit de posturile de televiziune comerciale, de incultura crasă care ne înconjoară, merită să încercăm să-i aducem o rază de cultură… Trebuie să facem tot ce se poate face în sensul ăsta.

S.M.A.: Ce proiecte de viitor aveți?
K.K.: Cele două volume care vor apărea în urmatoarea perioadă, poezie… o continuare a Părerologului… subiectele sunt inepuizabile, și punerea bazelor (ca la construcție) a unui roman „Pariul” și mai ales, apariția unui roman umoristic „Jurnalul unuia mutat la bloc”. Exact cum am scris „unuia”.

S.M.A.: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
K.K.: Sunt două aspecte. Pentru poezia de dragoste, poetul nu are o conexiune cu realitatea… vă dați seama. Cât pentru alte ramuri ale literaturii, nu cred că este un impediment. Doar să ai puterea de a discerne și a alege!

S.M.A.: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
K.K.: Cititorule, bucură-te de frumusețea cuvântului !

Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 februarie 2023