20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA DANIELA KONOVALĂ, BUCUREȘTI

S.M.A.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
D.K.: În primul rând, bun găsit și vă mulțumesc pentru această invitație!Ce pot a va spune despre mine? Sunt un om simplu, îndrăgostit de viață, de oameni, de tot ce e viu, de cuvânt.

S.M.A.: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
D.K.: Pasiunea pentru scris s-a instalat de timpuriu, prin clasa a doua, scriam la sfârșitul caietelor de clasă, gânduri, impresii, mini-compuneri despre tot ce mă impresiona.E posibil să o fi moștenit pe bunica maternă, care citind biblia, mereu găsea câte ceva de notat și dezvoltat în idei proprii. Ori cine știe vreunul dintre străbunii purtători de strai bisericesc, mi-o fi transmis prin gene această ,,meteahnă”.

S.M.A.: Povestiți-ne despre debutul literar!
D.K.: Prima dată am fost luată în serios în clasa a 11-a, nu știu prin ce minune, profesoara de limba romană a fost dispusă să asculte un poem omagial dedicat lui Eminescu. Atunci am primit un premiu special pentru literatură și punct, totul s-a oprit aici. După evenimentele din 1989, Max Banus de la ziarul BUCURESTI, mi-a publicat un gând transpus în vers. Iarăși pauză până în 2017, când inspirată și insuflețită de minunata autoare AURA POPA, am prins curaj și am început sa postez pe Facebook și în jumătate de an, la recomandarea unei colege a mea de serviciu (pe nume Paula Alders), doamna Elena Volcinschi m-a invitat la un cenaclu literar. Nici nu credeam că mai există așa ceva! Și iată așa, nășită de scriitoarea Elena Volcinschi, am fost primită în casa cenaclului literar „Mihail Grămescu” (din Bucuresti) și înfiată de domnul Ion Rațiu, conducătorul cenaclului.

S.M.A.: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
D.K.: Singuratatea în doi este o situație toxică și mă bucur că am avut puterea să ies din acea „alianță” în care tot ceea ce eram eu era devalorizat. Nu sunt o singuratică, dar singurătatea de după divorț a fost catapult care m-a propulsat pe drumul cunoașterii de sine și a vindecarii. Cumva, din durere m-am recompus fiind ceea ce sunt astăzi. Scrisul m-a ajutat să ,,curăț” durerea, să pansez rana, să găsesc noi valențe în frumusețea simplă din jurul meu, acolo în firul de iarbă, într-un crâmpei de cer, în bobul de rouă, în chipul unei flori…

S.M.A.: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
D.K.: Am publicat un singur volum, CULOARE DIN TĂCERI, un volum care a venit spre mine singur, așa ca o minune cu care te trezesti în brațe, în dimineața de Crăciun! Dragii mei prieteni, minunatți poeți Georgeta și Marin Rada, au fost sponsorii și autorii morali ai acestui volum. Coperta a fost creată de mine, eu cea care sufăr și de dragostea de imagine/ fotografie. Cu ajutorul domnului Dumitru Sîrghie și al fiului dânsului, Dragos Sîrghie, copilul meu literar a primit trup deosebit de frumos, la editura ARENA ARTELOR din Slatina.

S.M.A.: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
D.K.: Cel mai des scriu în metrou în drumul meu de la și până la serviciu, dar nu e o regulă. Mi-aș dori să am o casuță cu livadă și un fir de apă, să am o odaie cu un perete de sticlă, care să dea în livadă. Acolo aș sta ca într-un castel vrăjit, înconjurată de cărți, pisici și verdeață și dacă Dumnezeu va rândui voi fi cu un om asemeni mie alături… E un vis în care evadez tot mai des!

S.M.A.: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
D.K.: Până în prezent am doar un singur volum publicat și cu toate că îmi doresc să cuprind între coperti și alte poeme proprii, nu știu când va fi posibil.

S.M.A.: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
D.K.: În afară de a scrie, citesc, citesc foarte mult (dar nu atât de mult cât mi-aș dori!). Citesc de când am învățat a desluși buchea cărții și nu voi a mă opri vreodată. Scrisul este o meserie din care se pot câștiga bani, dar pentru a se materializa această afirmație, ar fi nevoie de un sistem bine pus la punct, ar trebui ca editurile să-și asume rolul, să nu mai fie DOAR tiparnițe cu pretenții de editură! Unii îmi spun că bat câmpii, dar peste ocean, o editură își asumă ceea ce publică, NU bagă la tipar orice! Ba mai mult, împreună cu autorul se inhamă la nașterea cărții, se ocupă de promovare și de vânzare, în așa fel ca toată lumea să își amortizeze costurile măcar!! La noi, știți care este procedura, nu are sens să mai vorbim…

S.M.A.: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
D.K.: Nu aș spune ca este editura preferată, dar la ceea ce există astăzi pe piața noastră, editura ARENA ARTELOR, a răspuns cerințelor din acel moment, m-au ajutat și m-au îndrumat cu răbdare, pentru a obține acest prim volum și le mulțumesc pentru aceasta!

S.M.A.: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
D.K.: În limita timpului, particip la evenimentele organizate de doamna Maria Simion, de doamna Elena Volcinschi, și nu atât de des pe cât mi-aș dori sunt prezentă la evenimentele Societății Culturale „Apollon”.

S.M.A.: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
D.K.: Nu cred ca există piață de desfacere în Romania! Promotorii de carte cu putere mare pe piață mi-au spus clar că poezia nu are loc ,,pe raftul” dumnealor, poezia nu se cere și nu se vinde, spun dânșii! Dar ca să să vândă, ar trebui oferită măcar, dacă NU și promovată! Poezia mea nu cred că vizeaza un segment anume, cred că poate fi o călătorie în povestea mea de viață, poveste în care sigur și alții se vor regăsi! Cu siguranță, experiența mea și drumul meu spre vindecare își vor găsi rezonanța și în alte suflete.

S.M.A.: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
D.K.: Nu mă consider un scriitor consacrat. Volumul meu nu este distribuit printr-o rețea de vânzare (deși mi-aș dori aceasta!), pot să-l trimit personal celor care îl solicita. Poemele mele sunt postate pe pagina mea de Facebook, pe blogul meu personal, unde vă aștept cu drag! https://wordpress.com/view/culoaredintaceri.wordpress.com

S.M.A.: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
D.K.: Așa cum am mai spus, scrisul m-a ajutat să mă cunosc, să mă vindec, să mă recompun, să mă găsesc pe mine în mine! Da, la finalul fiecarui poem găsesc acea stare de fericire, de implinire și mulțumire de sine! Și pentru aceasta mulțumesc Ingerului Creator care a ales să se manifeste în acel moment prin mine!

S.M.A.: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
D.K.: Uneori le aleg eu, atunci când găsesc o provocare, dar în rest tema vine către mine și se așterne singură, eu sunt doar instrumentul.

S.M.A.: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
D.K.: NU! Clar nu! Este modalitatea mea cea mai accesibilă de comunicare cu lumea dinlăuntru și din afară! Nu concep viața mea fără scris, nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva!

S.M.A..: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozeicontemporane?
D.K.: Nu știu ce să spun, sunt foarte mulți autori contemporani demni de a fi studiați!

S.M.A.: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
D.K.: Să își asculte mereu inima, să-și urmeze sufletul și totul va fi așa cum trebuie să fie! Uneori vor fi înțeleși, alteori nu, dar niciodată să nu-și abandoneze calea și crezul!

S.M.A.: Ce proiecte de viitor aveți?
D.K.: În plan literar am în proiect trei volume, dar vom vedea când va fi momentul
să le aduc la întrupare.

S.M.A.: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
D.K.: Lumea a fost mereu în frământări, orânduiri se nasc și pier, etern e doar sufletul! Nu mă implic și nu permit să fiu implicată în nimic din cele destinate să aducă frica, teroarea, deznădejdea. Frica este dușmanul, toate celelalte sunt slugile ei! Fiecare trăiește ceea ce își alege și ce îi este necesar pentru a evolua.

S.M.A.: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
D.K.: Să vă bucurați de lucrurile simple și să nu uitați niciodată, să iubiți și să vă iubiți! Doar iubindu-te pe tine poți darui și celorlalți!


Sibiana mIrela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 februarie 2023