Nici gând, eu nu scriu poezie,
ci numai semăn cu iubire,
și-o fac cu-atâta bucurie
în preajma ta, dintr-o zvârlire.
Demult pierut-am orice vise,
și-aveam o frică de cuvinte,
fiindcă-n gât mi se-oprise
acelea ce știau s-alinte.
Zburăm ținându-ne de mână,
o spun și dungile din palmă,
una-i în plus, a ta, de zână…
Sunt vânt stârnit, tu marea calmă.
22.11.2020
byReferinţă Bibliografică |