Cuvintele tale, fântână în lacrimi,
Curg, respirând în conturul bizar,
Strigăt de teamă, cu-armură de patimi,
Tulbură apa și mintea încinge
Barbar.
Cuvintele tale sunt cai nărăvași,
În goană aruncă voinicul din șa,
Strivind sub copitele grele vrăjmași,
Nălucă flămândă se-ndoaie rotindu-și
Cravașa.
Cuvintele tale, un vuiet de ape,
Coboară vâltoare în rădăcini,
Cutremură brazii, ascultă în noapte,
Seacă și matca de groază sub negrele
Pricini.
Cuvinte, cuvinte, volbură-n strună,
Aripi de corbi sfârtecându-ne clipa,
Haite de lupi tânguindu-se-n lună,
Ne cheamă sălbatic cum bântuie
Frica.
Cuvinte în vânt, buzdugan aruncat,
Căci platoșa lor soarbe bravură,
Întorc galopând uraganul iscat,
Pe măsură lovindu-ne vâlva
Cu ură.
Sămânța iubirii dospind în cuvinte
Va înflori pe ramuri de măslin,
Iar tu vei da în floare, ia aminte,
Cu tine marea lumii sufocată
De pelin.
Mioara Oprișan
byReferinţă Bibliografică |