SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN
„ET IN ARCADIA EGO”
(Eseuri de critică literară)
,,Verba volant, scripta manent!”
(Caius Titus)
Et in Arcadia ego, avându-l ca autor, pe Marian-Cătălin Ciobanu, este una dintre cele trei cărți de eseuri critice, apărute la Editura Eurostampa, din Timișoara, în 2022.
Prezentând, cu o vreme în urmă, lucrarea Marianei 
Pâșlea, atrăgeam atenția asupra similitudinilor dintre cele trei apariții, toate aflate sub egida aceleiași edituri timișorene, Eurostampa, toate ajunse la cititori în primăvara acestui an, 2022, toate având o frumoasă imagine de copertă – manuscrisele dorcesciene, toate asemănându-se și în privința conținutului – eseuri critice.
Iată-le:
Mariana Pâșlea – Lectio profana; Marian-Cătălin Ciobanu, Et in Arcadia ego și Silvia-Gabriela Almăjan, Eugen Dorcescu – un écrivain pas comme les autres.
Marian-Cătălin Ciobanu, tânăr filolog, este cursant al Școlii de literatură ,,Eugen Dorcescu-80”. Volumul său de debut se deschide cu Originalitatea hermeneuticii literare, o bine-venită prefață, realizată de cunoscutul critic literar Livius Petru Bercea. Urmează două secțiuni: I. Opera totală, ce cuprinde comentarii consacrate unor cărți recente ale lui Eugen Dorcescu [titlul este explicat în nota de subsol: ,,Cf. Mirela-Ioana Dorcescu, Opera totală, prefață la Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998), Editura Mirton, Timișoara, 2020] și II. Miscellanea – eseuri la scrierile Anișoarei-Violeta Cîra, Mirelei-Ioana Dorcescu și Marianei Pâșlea.
În prefață, Livius Petru Bercea subliniază faptul că ,,Et in Arcadia ego este nu numai o carte de debut, ci și o carte de vizită a unui critic în formare, cu multiple posibilități de afirmare într-un domeniu care trebuie să rămână sensibil la receptarea reală a valorilor”. (p.10)
În primele pagini ale cărții sale, Marian-Cătălin Ciobanu relatează, cu emoție, plastic, participativ, cea dintâi întâlnire cu poetul Eugen Dorcescu – Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara, unde se desfășura, în 23 octombrie 2015, sub coordonarea Doamnei Conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin, un eveniment important: lansarea Nirvanei. Cea mai frumoasă poezie, ,,o masivă antologie ne varietur de poeme, atent selectate și însoțite de un eseu hermeneutic de 150 de pagini, intitulat Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei”, semnat de Mirela-Ioana Borchin (ulterior, din vara – toamna lui 2017, Mirela-Ioana Dorcescu). În evocarea sa, Marian-Cătălin Ciobanu are în vedere nu doar opera dorcesciană, pe care o admiră; îl are în vedere și pe Eugen Dorcescu, ca personalitate deopotrivă empirică și artistică. Referindu-se la tipologia persoanei umane, își amintește o definiție enunțață chiar de poet: ,,Persoana umană este acel individ uman, purtător de excelență, care trăiește pentru un ideal, care este animat nu doar de sentimentul, ci și de cultul valorilor și care are necesități spirituale conștientizate”.(p.23)
Purcede, apoi, la analiza de fond a operelor selectate. Spre exemplu, despre consistentul și mult discutatul tom Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998), comentatorul afirmă că este o carte ,,unică (…) o carte nobilă, salubră și temerară, o cronică (în sfârșit!) sinceră, neșablonardă, lucidă, inteligentă a epocii postdecembriste, o carte de mare literatură, cu un teribil suflu ideatic, spiritual și stilistic”. (p. 36)
Ce ființă (ne)fericită e omul! – constatarea dorcesciană izvorâtă dintr-o tristețe și o dezamăgire profunde, din zbuciumul unui duh zdrobit, căci, conform poetului, ce își asumă un celebru enunț din Psalmii biblici, ,,jertfa plăcută Domnului este un duh zdrobit”, este preluată de Marian-Cătălin Ciobanu ca titlu al eseului referitor la al doilea volum de jurnal, Adam –Pagini de jurnal (2000-2010) – ,,o carte care destructurează imaginile standard și aduce la lumină adevăruri ocultate cu bună știință”.(p.70)
Cât privește ,,Biblicele” lui Eugen Dorcescu, ele nu pot fi numite altfel decât ,,o carte de căpătâi”. Criticul remarcă teme lirice, explică nume (este latinist de formație), se apleacă și asupra interpretării unor tropi sau asupra elementelor de prozodie, dar accentuează și trăirile eului poetic, evocarea și invocarea Creatorului, ,,Care nu întârzie să mângâie sufletul rănit: «Acum că Domnul e păstorul meu,/Oare de ce voi duce lipsă eu?/Odihnă-mi dă, pășunile sunt verzi,? Cu ape liniștite și livezi» (Psalmul 22/23) (p.78). Nu doar Psalmii stihuiți de Eugen Dorcescu își găsesc loc de cinste în eseul critic. Marian-Cătălin Ciobanu scoate în evidență și Ecclesiastul, și Poemele originale: ,,Versificarea textelor biblice de către Poetul Eugen Dorcescu reprezintă un act superior de consacrare perenă a autorului în conștiința literară și în istoria literaturii române. Geniul liric, inovația artistică, spiritul înalt, nobil, autoritatea și credința de nestrămutat ale Poetului în Cel ce este ridică BIBLICELE la nivel de capodoperă”.
Căutarea tatălui între teluric și celest. Scurt eseu de literatură comparată așază față în față textul dorcescian Moartea tatălui cu volumul Padre/Tatăl al poetului spaniol Coriolano Ganzáles Montañez, tradus în limba română de Mirela-Ioana Dorcescu. Trebuie spus că Marian-Cătălin Ciobanu are vocația comparativismului, după cum pare a fi înzestrat, deopotrivă, cu sensibilitate la perspectiva psihocritică asupra operei literare.
Despre întâlnirea literaturii cu pictura (alt elan comparativ, antrenând domenii estetice separate) ni se vorbește în ultimul eseu al primei părți, făcându-se referire la cartea de mare originalitate, Synaisthesis. Eseu plastic, închinat de pictorul și poetul Emil Grama poeziei lui Eugen Dorcescu. Reproducem un pasaj definitoriu pentru știința și măiestria lui Marian-Cătălin Ciobanu: ,,Artiști astrali, dar și celebrali, Eugen Dorcescu și Emil Grama transmit un mesaj unitar, de natură metafizică, sublimând, în imagini de o «frumusețe insuportabilă», bucuria și durerea de a fi om, dar și de a jindui la mai mult decât atât”. (p.107)
În secțiunea a doua, este salutat debutul matur al Anișoarei-Violeta Cîra – Realismul simbolic: eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu, volum în care autoarea ,,cu dăruire și prețuire” dedică ,,un eseu inteligent prozei și eseisticii Mirelei-Ioana Dorcescu, «cadru didactic universitar cu o carieră strălucită, unul dintre cei mai iubiți dascăli pe care i-a avut și îi are Facultatea de Litere din Timișoara»”. (p.111)
A doua lucrare a aceleiași autoare, Anișoara-Violeta Cîra, Drumul spre sens. Eseuri hermeneutice, este considerată de Marian-Cătălin Ciobanu ,,o lucrare suplă, temeinică, (prin care) autoarea își consolidează zborul propriu”. (p.145)
Romanul Celesta și apoi Hermeneia, ambele cărți având-o ca autoare pe Mirela-Ioana Dorcescu, sunt lucrări la care Marian-Cătălin Ciobanu a cugetat îndelung, străduindu-se a le descifra textul și subtextul, motivațiile latente, straturile generative.
Odată cu nararea unor scene ce compun romanul Celesta, comentatorul face și considerații interpretative, referindu-se la personaje, sentimente, emoții provocate de anumite acțiuni (înmormântarea urnei, de pildă), concluzionând: ,,Mirela-Ioana Dorcescu relevă, în Celesta, fizica și metafizica iubirii mature, sacrificiile, lupta pe care le pretinde dragostea hasta la muerte”. (p. 158)
Referindu-se la autoarea Hermeneiei, Marian-Cătălin Ciobanu mărturisește: ,,Personal, nu cunosc un interpret, un critic literar sau un cunoscător de poezie dorcesciană mai dedicat, mai înrădăcinat sau mai expresiv decât Mirela-Ioana Dorcescu. Afirm, fără ezitare, că «Doamna Dorcescu» este, de fapt, cea mai «autorizată» persoană să vorbească despre poezia Poetului”, iar despre carte spune: ,,HERMENEIA este o carte excelentă, o mărturie, o speranță, un vis devenit realitate. Un cadou cum nu se poate mai frumos Poetului iubit, Eugen Dorcescu, la cea de-a 77-a sa aniversare”. (p. 172)
Ultimul eseu încheie echilibrat acest volum de debut al lui Marian-Cătălin Ciobanu, critic care, deși tânăr, se remarcă printr-o gândire matură, și abordează volumul Primul țipăt al Marianei Pâșlea, o altă colegă de la Școala de literatură ,,Eugen Dorcescu-80”, pe care autorul o încadrează ,,în categoria de poeta genuinus, drept mărturie stând volumele publicate”.
Et in Arcadia ego este un debut mai mult decât promițător, impunând, în lumea literară de azi, o ,,voce” tânără, cu inflexiuni viguroase și, deseori, personale. Îi dorim lui Marian-Cătălin Ciobanu mult succes. Fie ca talantul său să fie pus, și mai viguros, în lucrare și să rodească alte și alte împliniri cărturărești de prestigiu.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..