Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Ziua Mondială a Poeziei » TATIANA SCURTU MUNTEANU: LA MULȚI ANI, POEZIE!

TATIANA SCURTU MUNTEANU: LA MULȚI ANI, POEZIE!

Prizonier în primăvara mea

 

Prizonier catrenelor furate

Din primăvara care a sosit,

Ai mâinile de dragoste pătate

Și sufletul de floare îmbâcsit.

 

Martirul incurabilelor vise

Mă leapădă de formele pustii

Și mă alintă în cuvinte scrise

Pe talpa primăverii timpurii.

 

Sihastru în timpanele tăcerii,

Rugându-se de floarea de april

Să îi închidă rănile durerii

Din așteptarea fostului copil.

 

 

Mănăstirile din gânduri

 

Genunchii mei pe versurile tale
Irump în aurore boreale.

 

Răchitele în mine se îndeasă
Să-ți plângă poezia preafrumoasă.

Fântâna izvorâtă din cuvinte,
Înrăurita dorului fierbinte,

Îmi năpădește inima săpată,
De fiecare strofă mângâiată.

Pe fruntea ta cerneala se răcește
Și-n brazdele luceferilor crește.

Așază-se pe foile iubirii,
Din toată plinătatea zămislirii.

Și mă zidește tainic printre rânduri,
Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.

 

Mă dor din tine zorii dimineața

 

Mă dor din tine zorii dimineața

Și ploile din tine mă înțes,

Nemărginirile-n cuvinte se scufundă,

Iar timpul n-are niciun înțeles.

 

C-om fi venit aici s-aprindem stele

Sau să împădurim călătorii,

Pe toate câte-n suflet se perindă

Eu nu le știu și nici tu nu le știi.

 

În zbor să ne atingem răsuflarea

Și secerați să ne-aruncăm în gol,

E-atât de serafimică chemarea

De ne-ndreptăm către același pol.

 

Insomnii de primăvară

 

Mi-s nopțile cusute cu fir de insomnie
Și pleoapele bătute-n ore grele,
Înfiorarea stoarce din pustnica hârtie

Poteci și călăuze printre stele.

 

Ecouri paralele îmi construiesc chemarea
Spre tine-n traiectorii milenare,
Acolo unde cerul ademenește zarea
Cu roiuri de lumină inelare.

 

Visez apoteotic căderea dimineții
Pe suflul dintre două armonii,
Ard cuboide umbre și-mi fumegă pereții
Primăvăraticelor insomnii.

 

În echinocțiul inimii tale

 

În echinocțiul inimii tale
Îmi aprind jumătăți de silabă,
Iar depărtările duminicale
Printre păsări de tine mă-ntreabă .

 

În noi cuvintele să se răsfire
Și cuiburi pe sub pleoape să-și facă,
Trezind poezia din amuțire,
Aripile izbească-se-n toacă.

 

Bată în mine cât inima-mi bate
Și în piept primăvara-nflorește,
Îndepărtează-mă astăzi de toate,
În versul tău mă adăpostește.

 

TATIANA SCURTU MUNTEANU

Facebooktwitterby feather
Etichete: