Prizonier în primăvara mea
Prizonier catrenelor furate
Din primăvara care a sosit,
Ai mâinile de dragoste pătate
Și sufletul de floare îmbâcsit.
Martirul incurabilelor vise
Mă leapădă de formele pustii
Și mă alintă în cuvinte scrise
Pe talpa primăverii timpurii.
Sihastru în timpanele tăcerii,
Rugându-se de floarea de april
Să îi închidă rănile durerii
Din așteptarea fostului copil.
Mănăstirile din gânduri
Genunchii mei pe versurile tale
Irump în aurore boreale.
Răchitele în mine se îndeasă
Să-ți plângă poezia preafrumoasă.
Fântâna izvorâtă din cuvinte,
Înrăurita dorului fierbinte,
Îmi năpădește inima săpată,
De fiecare strofă mângâiată.
Pe fruntea ta cerneala se răcește
Și-n brazdele luceferilor crește.
Așază-se pe foile iubirii,
Din toată plinătatea zămislirii.
Și mă zidește tainic printre rânduri,
Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.
Mă dor din tine zorii dimineața
Mă dor din tine zorii dimineața
Și ploile din tine mă înțes,
Nemărginirile-n cuvinte se scufundă,
Iar timpul n-are niciun înțeles.
C-om fi venit aici s-aprindem stele
Sau să împădurim călătorii,
Pe toate câte-n suflet se perindă
Eu nu le știu și nici tu nu le știi.
În zbor să ne atingem răsuflarea
Și secerați să ne-aruncăm în gol,
E-atât de serafimică chemarea
De ne-ndreptăm către același pol.
Insomnii de primăvară
Mi-s nopțile cusute cu fir de insomnie
Și pleoapele bătute-n ore grele,
Înfiorarea stoarce din pustnica hârtie
Poteci și călăuze printre stele.
Ecouri paralele îmi construiesc chemarea
Spre tine-n traiectorii milenare,
Acolo unde cerul ademenește zarea
Cu roiuri de lumină inelare.
Visez apoteotic căderea dimineții
Pe suflul dintre două armonii,
Ard cuboide umbre și-mi fumegă pereții
Primăvăraticelor insomnii.
În echinocțiul inimii tale
În echinocțiul inimii tale
Îmi aprind jumătăți de silabă,
Iar depărtările duminicale
Printre păsări de tine mă-ntreabă .
În noi cuvintele să se răsfire
Și cuiburi pe sub pleoape să-și facă,
Trezind poezia din amuțire,
Aripile izbească-se-n toacă.
Bată în mine cât inima-mi bate
Și în piept primăvara-nflorește,
Îndepărtează-mă astăzi de toate,
În versul tău mă adăpostește.
TATIANA SCURTU MUNTEANU



![]() |
Referinţă Bibliografică |