Torțile Lumii tot gem – aprige clipe trăiesc –

Nu de furtună mă tem, tot ce aduce-i firesc

Dezlănțuirea din nori, furia de pe pământ

Nu-s decât semne că mori, dacă alături nu-ți sunt

Eu, credinciosul supus  pe care vrei să-l subjugi

Nu mă mai tem – nu ți-am spus? – teama mi-am pus-o în rugi

Rugă la Domnul cel Mare, rugă la calul din mine

Rugă la focul din Soare, rugă la rugi, pe coline

Rugă la răgetul lung și la ființa ce-l scoate

Rugă la flori și la crâng, rugă la porți descuiate

Ruga la Cel ce Trecu, cel care vine să plece

Numai la tine eu nu am să mă rog – ești prea rece

Râu de răstriște și ură curse-n bătaie de joc

Unde săruți lași din gură pulbere, frângere, foc

Țurțuri ți-atârnă de pleoape, crivăț răzmeriți pe câmpuri

Nu-mi poți fi mie aproape – tu urgisești anotimpuri

Calci peste ele trufașă, porii ți-asudă venin

Ești blestemată din fașă să mistuiești rădăcini

Pletele tale buclate ard ca șuvoaie de lavă

Ochii țintind pe furate picură nori de otravă

Câtă minciună se-ascunde-n vorbele tale mieroase

Ești peste tot și niciunde, umbra a moarte-ți miroase

Necruțătoare Vandalla, numele fie-ți proscris

Unde mă roade zăbala – surul de stepă ce mi-s

Nemărginind cu nechezul blânda supunere pură

Când în cuvinte botezu-l, frâul prelins peste gură

Iată  acum ți-l trec ție peste limfatica mască

Pusă-ți pe chip la beție  în desfarânare lumească

Nu mă supun – îți știu rostul – nici înc-o viață să am

Tac scrutând timpul-nefostul ce va să-mi bată în geam

Zvârl depărtărilor lațul ce mi-l întinzi peste gând

Uită-ți, Vandalla, nesațul – lasă-mă liber și blând

Marian Ilie

by

Referinţă Bibliografică

21 Martie – Ziua Mondială a POEZIEI: MARIAN ILIE – Vandalla/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 martie 2015