Sunt între oameni, dar tot singură,
Rătăcită-n gândirea-mi matură.
Simt că-mi zvâcnesc durerile-n tâmple,
De doruri vechi inima-mi se umple.
Sufletul meu arde-acolo, departe,
Încet, precum cuvintele-ntr-o carte.
Flăcările inimii cuprind zarea,
Perpelindu-se, îmi zâmbeşe marea.
Mii de gânduri, fruntea, îmi preumblă,
Note suave-n noaptea cea sumbră.
Sunt singură-ntre oameni, dar vie,
Inima-mi fredonează o melodie.
Am trăit pe repede înainte,
Multe amintiri mi-au rămas în minte.
De acum voi lua viaţa la pas,
Să trăiesc intens ce-a mai rămas.
Mangalia, 16 iunie 2016


