Unui Om cu totul special, pentru care am un respect deosebit. Și prețuire profundă. Săptămâna viitoare, vom fi martori, sub zodia poeziei, la lansarea volumului de versuri – SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR. Pot doar să mulțumesc pentru onoranta invitație și să promit că voi fi acolo, cu sufletul, cu inima, cu gândul, cu dragoste pentru poezie și pentru poeta ȘAROLTA LOTICA VAIDA.
Felicitări, pentru întreaga activitate literară desfășurată în spiritul valorilor autentice!
Mulțumiri, din adânc de suflet, pentru aprecierea și susținerea proiectelor noastre, la care ați achiesat. Gândul bun și sincer, transmis în lumina versului cules din răsărit de rouă și albastru necălcat, să vă fie temelie pentru zidirea în nemurire…
Versul să își culeagă smaralde din rugăciune și mir, din rouă și verde-miracol, din culorile curcubeului…
Felicitări, ȘAROLTA LOTICA VAIDA!
SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR
sau
LĂSAȚI-MI LACRIMA SĂ ADOARMĂ-N DOR…
SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR
să nu fiu cel ce-s trecător,
să stau la plug și-n priveghere
lâng-un izvor plin de tăcere…
Rămas la coasă, la izvor,
SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR
voi adormi în gânduri bune,
mă voi picta cu un cărbune…
Frumosul cânt, cules din toamne
îmi țese-un vis, cu tine, Doamne,
SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR,
eu, pe drumul meu, un călător…
Am strâns în vis multă căldură,
și-am adunat în timp și-n șură,
și amintiri, și flori, și nor,
SĂ ADOARMĂ LACRIMA-N DOR…
(Chiuzbaia, 3 iunie 2023)
ȘAROLTA LOTICA VAIDA – acrostih
Șederea în lumină
Adună gânduri nerătăcite
Rupte din val și sărutare.
Ochiul își țese cărarea în rouă
Liniștea strigă vântul iar
Timpul trece în toamne cu
Arome de gutui coapte și busuioc…
Lacrima târzie rămasă în dor și
Orizontul care-și așterne culoarea în
Trupul unui zâmbet cules din
Iasomie – își cheamă cerul și vântul într-o
Călătorie prin vise și cuvinte-stăpâne
Ale inimii zidite în veșnicie albastră învelită în rugăciune…
Viața adună culoare din stâncă albastră
Arome de umbră și lumină necălcată
Iar timpul și cerul vor fi un pod de rouă
Doar clipa mai toarce amintiri neculese din
Alte anotimpuri rămase în pribegie răstignită…
(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)
Vasile Bele, UZPR
ȘAROLTA LOTICA VAIDA – acrostih
Șederea în lumină
Adună gânduri nerătăcite
Rupte din val și sărutare.
Ochiul își țese cărarea în rouă
Liniștea strigă vântul iar
Timpul trece în toamne cu
Arome de gutui coapte și busuioc…
Lacrima târzie rămasă în dor și
Orizontul care-și așterne culoarea în
Trupul unui zâmbet cules din
Iasomie – își cheamă cerul și vântul într-o
Călătorie prin vise și cuvinte-stăpâne
Ale inimii zidite în veșnicie albastră învelită în rugăciune…
Viața adună culoare din stâncă albastră
Arome de umbră și lumină necălcată
Iar timpul și cerul vor fi un pod de rouă
Doar clipa mai toarce amintiri neculese din
Alte anotimpuri rămase în pribegie răstignită…
(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)
Vasile Bele, U.Z.P.R., Filiala Vâlcea
L.S.R., Filiala Cluj-Napoca


