Este prima noapte în care Zina îl visează pe Gavroche. Deși aceștia se văd surprinzător de des în ultimele două luni și se cunosc de aproximativ 4-5 ani, până acum imaginea lui nu pătrunsese în spațiul oniric, în acea zonă intimă a Zinei. Subconștientul ei, obișnuit să lucreze febril, să modeleze imagini dense și paradoxale, părea să fi așteptat acest moment.

Se culcase târziu, aproape de ora trei; la acea oră, somnul nu mai vine ca o liniște, ci ca un pericol. În trupul ei se instalase o oboseală născută din gândul că trebuie să încheie legătura cu Gavroche. Întrevederile lor se răriseră deja, lăsând în urmă spații goale, stranii. Dar nu găsise puterea să închidă poarta cu un gest definitiv. Nu se mai văzuseră deloc în ultimele două săptămâni, iar Zina se bucura de această mică victorie. Totuși, o voi lăsa pe ea să ne povestească această experiență halucinantă, atât de personală. Nu aș vrea să denaturez visul prin repovestire.

— Planul meu de a întrerupe aceste întrevederi nu funcționase. Oscilam, ca de obicei, între cele două extreme care mă guvernează: fie accept lucrurile așa cum vin, chiar dacă nu-mi sunt pe plac, fără să mă deranjeze cu adevărat, fie tai totul brusc, cu o precizie ce nu lasă loc de interpretare. Cu Gavroche nu reușisem încă nici una, nici cealaltă. Așadar, încă ne vedeam, dormeam împreună și ne lăsam purtați de o intimitate care semăna, pe alocuri, cu cea a unui cuplu.

— După câteva zile de acest fel, îi relatam prietenei mele cele mai bune felul în care petrecusem ultimele seri cu el. Ca din senin, prietena mea (care este psiholog) îmi cere aprobarea pentru a se vedea și ea cu el. Între noi, „împrumutul” bărbaților nu exista; o lege nescrisă făcea acest lucru de neconceput. Se pare însă că situația era atipică. Iar eu, în același stil atipic, am fost de acord. Pentru că nu exista o relație reală și asumată între mine și Gavroche, m-am deschis — rațional, nu și emoțional — și i-am permis prietenei mele să guste, la rândul ei, din vârtejul acesta seducător care te poate purta până aproape de ultimul cerc al Infernului lui Dante.

— Nu știu exact cum s-a realizat contactul între ei. Nu am întrebat niciodată. În plus, prietena mea locuia vizavi de mine: aveam dormitoarele perete în perete, iar sunetele din camera ei ajungeau până la mine cu o ușurință surprinzătoare. Gavroche ne vizita acum pe amândouă — o seară venea la mine, o seară mergea la ea.

— Într-una dintre nopți s-a întâmplat o dedublare. În același timp, el se afla în fața mea, dar și în camera alăturată. Era prezent în camera mea, dar îi auzeam vocea și de dincolo, împreună cu cea a prietenei mele. Atunci, neliniștea a început să prindă contur.

— Un alt atribut al lui în vis era talentul de a cânta, pe care îl dezvăluia sporadic. Instrumentul pe care-l folosea rămânea un mister pentru mine, iar vocea lui se contopea cu sunetul necunoscut, făcând imposibilă orice identificare.

— În momentul acestei dedublări, el începuse să cânte. La început utilizând doar instrumentul, apoi introdusese și vocea, iar primele cuvinte au fost: „Acum vei cădea într-un somn profund…”. Nu-mi era clar dacă se adresase mie sau prietenei mele… În momentul când începuse să rostească aceste cuvinte, mi-am dat seama că încearcă să mă hipnotizeze, asemenea unei sirene cu cântecul său dulce și paralizant. Într-un mod ciudat, m-am gândit că nu am cum să cad în această hipnoză, dar eram și foarte curioasă să văd dacă o pot controla. Rațiunea mă asigura că, din moment ce i-am înțeles tertipul și am anticipat hipnoza, nu mai este posibil să cad în această capcană. Dar exact când el a încheiat propoziția, am căzut în acel somn dublu, greu, de parcă vocea lui m-ar fi tras într-o apă adâncă.

— În acel moment, atât corpul cât și psihicul meu au intrat în panică și am început să respir foarte greu, în realitate dar și în vis. Dar într-un final m-am smuls — și din hipnoză, și din visul care o conținea. Și m-am trezit. Am fost prinsă, însă am reușit să ies. Am dovedit totuși puterea pe care voiam să o pun la încercare în mine. N-am rezistat să nu cad în hipnoza sirenei, n-am rezistat să nu mă las purtată de dulcele vârtej, însă, mai important, m-am smuls din acesta după ce i-am simțit gustul năbădăios prin care, de fapt, el mă înghițea.

by

Referinţă Bibliografică

Visele Zinei, Episodul 1: Hipnoza Sirenei/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 decembrie 2025