Ar fi fost frumoasă toamna în 2024…! Melancolică și frumoasă!
Dar, în viață există mult mai multe coordonate importante decât faptul de a fi…! Să râzi e mai mult decât a fi, să plângi e mai mult decât a fi, să iubești e mai mult decât a fi, să urăști e mai mult decât a fi, dar mai mult și mai mult decât a fi e să fii om…! De aceea eu niciodată nu m-am hrănit cu iubiri furajere…!
Iată de ce îmi fac mii, milioane și miliarde de gânduri despre cum se poate să mă hrănesc involuntar cu dezamăgire după dezamăgire…! După ce primisem ca sânge al legării prieteniei o miere de vin din podgorii spaniole, de la două doamne admirabile, pentru a gusta din toamnă, una dintre ele mi-a adus la prima întâlnire ultimul ei rămas bun…! Mi s-a părut că are prea puțin timp doamna ca să vorbim uneori și să ne revedem, însă înțeleg azi că a avut suficient ca să acorde altcuiva ce-a avut grijă să otrăvească prietenia noastră cu cine știe ce intrigi…!
Sunt acum încremenit de frigul pe care-l împroașcă în jurul lor oameni fără de griji, din care motiv mor de grija altora și, iată așa, pentru prietenele mele cu vin spaniol, sunt acum străin și-am fost împins să apar în raza privirii lor cu o mască ce nu e a mea! Și când te gândești cât de scurtă este viața pentru ca să mai ai timp să fii și altcineva…! Și cât de barbar se poartă cel ce te îmbracă într-o haină veselă, iar tu ești supărat…! Te întrebi, ce să ierți: prostia sau răutatea?! Ai prefera-o pe prima, dar și aceea doare…, cu atât mai mult cu cât tu nu faci aceasta nimănui…, ba chiar i-ai făcut sau îi vei face vreodată un bine celui ce te distruge chiar și cu o singură vorbă rea și falsă despre tine. Nimeni în afară de tine nu știe cât de singur ești în interior iar și așa, iată, intriga, frustrarea altcuiva te lasă fără prietenii pe care îi mai ai…! Dă-mi, Doamne răbdare, că dacă îmi dai putere le sugrum pe iude și asta este ceea ce nu vreau cu niciun preț…!
Cu vin pufos, spaniol, încălzitor, printre reflecții aspre și amare am conștiința ca un sloi de gheață, ca și cum m-am lăsat de bunăvoie prădat de o prietenie asemănată clipei: nici nu apuci să o numeri, că deja e alta…! Un drum dintre mine și cineva nu mai există, există numai drumul nesfârșit, dintre noi! Ce adâncă liniște este între mine și cu cine vorbeam cu atâta căldură umană și bunătate, cu veselie, chiar, în suflete.
Cine a semănat dezbinarea chiar dacă ar încerca să repare ceva, ce sens ar mai avea, lucrurile vor rămâne la fel.
Azi parcă e mai mult pustiu în lume pentru mine, azi oamenii buni cu alții îmi par cei învinși chiar de aceia cu care au fost buni…! Cineva care nu-și vede de treaba lui se delectează cu gustul amestecării în viața mea fără să știe nimic despre ea, ba chiar decorând-o cu păreri false și intrigi.
Oare de ce nici măcar prietenia nu este nemuritoare, oare de ce prietenia nu este pentru totdeauna, oare va fi fost vreodată dacă totuși într-o zi nu mai este?
Există pe lume oameni cărora atunci când se despart de cineva drag li se risipesc și ultima fărâmă de fericire pe care o au…! Oare năpârcile ce lucrează în laboratorul barbariei lor, nemernicii, nu se gândesc niciodată la asta?! E drept, pentru supărarea cuiva nu se oprește în loc voia bună a lumii, însă veselia altuia nu te poate consola pe tine când ai un nod în gât din pricina nedreptății ce ți se face.
În ce mă privește, la poarta anului, cu aroma vinului catifelat, spaniol în inimă, nu mai am de spus în încheiere decât că eu sunt responsabil doar pentru ceea ce sunt eu, nu pentru ce înțelegi tu (omule frustrat, intrigant) că sunt…! De iertat nu te iert, pentru că o vei face mereu, de uitat nu te uit, pentru că voi greși și a doua oară crezându-te cumsecade.
Cât despre prietenele mele cu vin spaniol le spun, deși n-aș vrea, că n-am înţeles niciodată cum pot ele să se schimbe față de prietenii noi și loiali întorcându-se la prieteni vechi și dezamăgitori…!
În fine…! De dragul lor, bine că se mai găsește pe undeva vin spaniol și-am să beau și-am să îmi aduc aminte de ele câtă vreme nu s-or usca până la ultimul butuc viile din Spania…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..