Comuna Hemeiuşi are trei centre focalizatoare, în sensul importanţei economice, turistice, culturale, ştiinţifice şi, prin aceasta emblematice ca identitate a locului: ,,Castelul Roşu”, Parcul Dendrologic şi Hit Park (,,Hemeiuşi Information Technology”). Destinele acestei aşezări se intersectează în istorie, cu ele.
Parcul Dendrologic, monument al naturii
Parcul Hemeiuşi şi întreaga moşie în care este cuprinsă aşezarea au aparţinut familiei Costache Paşcanu, un vistiernic al Moldovei, şi lui Grigore Cantacuzino. Prin căsătoria Luciei Cantacuzino cu prinţul german Schonburg – Wandenburg, ca şi prin alianţele şi succesiunile familiale, atât ,,Castelul Roşu”, situat în incinta parcului, cât şi toate suprafeţele împrejmuitoare au intrat în proprietatea familiei. Parcul Hemeiuşi, Parcul Dendrologic de acum, este unul original prin arhitectura peisageră, englezească, prin formele, dimensiunile, cromatica şi varietatea speciilor. Se află în Lunca Bistriţei şi este o zonă cel mai diversificat împădurită din Moldova.
Dintre speciile rare impresionează plopul alb, cu un diametru de peste 2 m şi o înălţime de 40 m, precum şi grupul de 8 plopi înfrăţiţi, ce au peste 42 m înălţime şi un diametru de peste 1 m fiecare. De asemenea, parcul are o impresionantă colecţie horticolă. Ar mai fi de menţionat faptul că în incinta lui s-a format un lac, pe o suprafaţă coborâtă sub cotele nivelului râului Bistriţa, datorită ridicării pânzei de apă freatică, după acumularea râului la barajul Gherăieşti. Pe mal cresc arbori seculari. Datorită frumuseţilor sale magnifice, în Parcul Dendrologic Hemeiuşi s-au turnat cadre pentru filmul „Dumbrava minunată”, după nuvela lui Mihail Sadoveanu, în regia Elisabetei Bostan.
,,Castelul Roşu”, ctitorie monumentală, istorică
Între 1864-1866, în incinta Parcului Hemeiuşi s-a construit un castel feudal, cunoscut sub numele de ,,Castelul Roşu” datorită cărămizilor brune-roşcate, aplicate exterior (aparent), pentru efect. Ca structură şi elemente decorative are un stil nedefinit, romano-gotic, veneţian şi brâncovenesc. Este înregistrat la Oficiul de Patrimoniu al Direcţiei de Cultură Bacău.
În timp a suferit degradări, iar execuţiile presupuse de restaurare au lăsat urme vizibile, unele inerente, altele însă, ca rod al libertăţii intervenţiilor neprofesioniste, lipsite de orice control, nesancţionabile, din motivul neaplicării măsurilor legale. Din anul 1999 este dezafectat, având distrusă structura de rezistenţă, în primul rând a turnului, dar şi a corpului de clădire. Sunt necesare execuţii de reparaţii şi consolidare.
Domeniul Schonburg-Wandenburg, trecut din ,,mână-n mână’’
Domeniul mirific, rezervaţie naturală şi ansamblu patrimonial a fost luat din proprietatea prinţesei de la Hemeiuşi, de către stat, după 1919, rămânând până în 1945 tot proprietate particulară, după care, în urma naţionalizării pădurilor e trecut în proprietatea statului. Un timp a fost atribuit Ocolului Silvic Fântânele, apoi, în 1955 revine Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), sub titulatura de Staţiunea de Cercetări Silvice Hemeiuşi.
În legătură cu acest domeniu, ce este un crâmpei din edenul pământean, Gheorghe Savu, cel care s-a dăruit, atât sufleteşte, cât şi prin strădanie, conservării, îngrijirii şi păstrării lui, mărturiseşte: ,,Nu vreau decât ca atunci când va veni cineva din partea familiei prinţului (familia moştenitoare) să fie mulţumit că aici este un mic rai!”… Din toate timpurile, dar mai cu seamă acum, mulţi ochi hulpavi îi jinduiesc frumuseţea!… Unul dintre aceștia, spun localnicii (cu sau fără argument, noi nu putem ști) a fost Adrian Năstase, pe atunci Prim-Ministru.
Însă argumentul pe care se poate baza prezentul text este acela că suntem contemporanii pasivi ai uitării istoriei noastre și distrugerii uneori iremediabile a ctitoriilor strămoșilor noștri. Parcă în cursă cu propria identitate, poporul român se lasă jefuit de propria-i istorie, de propria-i tradiție, de propria-i cultură, de propria-i credință. Doare ca o traumă pe oamenii cu suflet ceea ce se întâmplă, dar hăpăii națiunii își apără interesele lor și trec prin noi, prin bunăstarea noastră materială și prin averea nostră spirituală, ca un cuțit prin carne vie. Fără noi, oamenii aceștia nu au puterea de a clinti nimic, puterea le-o dăm noi, noi le punem în mână dreptul și muniția, nimeni altcineva…! Învinși în mijlocul unor jocuri de interese suntem aduși la condiția de robi ai propriilor vulnerabilități. Ceva trebuie făcut…!
Am scris oriunde mi-a dat prin minte să scriu, îndemnat de un licăr de speranță că cineva va lua seama la ce spun, la semnalul de alarmă al clopotului de moarte de la Bacău, despre prăbușirea în genunchi a casei în care s-a născut Vasile Alecsandri, l-am oprit odată și pe actorul Mircea Diaconu, prin București, pe bulevardul Averescu, i-am spus despre aceasta, am așteptat să se întâmple ceva, o minune, ca să fie salvată casa monument istoric în care a văzut lumina zilei poetul Alecsandri. Nu a mișcat nimeni un deget, iar cu zilele casei ce scrâșnește morbid, timpul nu mai are răbdare…! Scriu acum, vestesc, țip, rog să se facă ceva cu restaurarea și reconsolidarea Castelului Roșu de la Hemeiuș…! Mă aude cineva?! Întreabă ceva, cineva, vede cineva, mișcă cineva ceva în țara aceasta, până nu se dărâmă țara cu totul peste noi?! Până când mai lăsăm să desăvârșească hoția, șmecheria, iresponsabilitatea, neștiința lupilor politici devastarea mai drastică decât au făcut-o romanii, popoarele migratoare, turcii, nemții, rușii, ungurii, cutremurele, ploile, torentele de ninsori la un loc?!
În strigătele mele palide, Castelul Roșu de la Hemeiuși se clatină din toate încheieturile, metastaza l-a pătruns de la temelie până la centura de sus a zidului. S-au făcut tot felul de intervenții superficiale, menite să îl fețuiască pentru a da impresia de monument supraviețuitor, dar este, de fapt, un monument uitat în ajunul ultimei devastări și nu este departe ziua când o splendoare de construcție patrimonială cu o superbitate arhitecturală unică, romano-gotică, venețiană, brâncovenească, se va transfigura într-o sinistră grămadă de cărămizi deasupra cărora natura își va reocupa locul și va înghiți totul în desișul bălăriilor sălbatice…!
(Hemeiuș, Castelul Roșu, sursa: planiada.ro)
Cei interesați să descopere din imagini fotografice frumusețile impresionante ale Castelului Roșu de la Hemeiuși, județul Bacău, o pot face vizionând: amfostacolo.ro; locuridinromania.ro; planiada.ro; mihaib.ro; rendezvouscuflori.ro; vatra-mcp.ro; corinacostache.com (personal am folosit pe această cale o selecție de imagini pentru care adresez mulțumiri)
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..