Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci și unu (a)

În grădinile regilor

Nimeni nu poate obține tot ce își dorește în viața asta

Floarea „Eu Vreau”

Nu crește nici măcar în grădinile regilor

Sau ale vrăjitoarelor.

Meșterică Cioc-Cioc

Nucul zise către prun:

– Dacă n-ai meșter deloc,

Cum ți-am zis și cum îți spun,

Meșterică Cioc- Cioc- Cioc

Este medic foarte bun.

A!… Mi-ai zis. Dar cine-i oare?

Că am viermișori o droaie:

E cumva ciocănitoare?

…Păi, să vină după ploaie.

Și când ploaia s-a oprit,

Meșterul cu moțul crom

De îndată a sosit…

Consultase altu’ pom.

Cioc! Cioc! Cioc!  

Bătu în scoarță.

Adună toți viermișorii

Și-i înfășură cu ață,

Pe prun îl trecu fiorii.

Mulțumesc că m-ai salvat…

Meștere, ești doctor bun!

Uite vezi? M-ai vindecat,

Zise vesel micul prun.

Dănuț – Copilașul Hărnicuț

Ascultați

Și vă minunați!

Într-o carte mititică,

Hărnicuț ca o furnică,

A fost odată și mai este

Un copil ca în poveste.

E-ncântat și nu mă mir,

Că pe rafturi are-n șir

Multe cărți nemuritoare:

Cine i le dete oare?…

Cărțile, auzi poveste,

Au și uși au și ferestre.

Chiar dacă n-ai mai văzut,

Este bine de știut!

Cât este ziua în toi,

Aleargă pe munți și văi,

Lângă-albițe găuri sapă,

Toate păsările-adapă.

După ce mânca în grabă,

Se și apuca de treabă.

Iute, iute, căci pe seară,

Cu tata mergea la moară.

Și trecând ieri prin livadă,

Deși încă e zăpadă,

Vrăbiuțelor drăguțe,

De zor le dregea căsuțe.

În pământul afânat,

Cu mămica-a semănat:

Ceapă, morcov, chiar spanac,

Lobodă și păstârnac.

Lucra, învăța cu voie bună,

Și pe soare și pe lună,

Lângă foc, pe lângă vatră,

Cum vă place dumneavoastră!

Dar gândiți c-a terminat?

Mai pe urmă a lăsat…

O pisică!

Cu ale ei mişcări cochete

Şi jeluiri insistente,

Să-o-usuce pe-ndelete,

Că-i plouată ciuciulete.

Dar blănița, minte creață,

Smotocind un fir de ață,

Sări după horn, mai jos

Încercând să prindă-un os.

Saltă iar pe cuina nouă:

Ningă, geruiască, plouă,

N-are teamă de vre-un ger,

Nici că-i frică de câner.

Toarce, doarme și iar toarce,

În cojoace se întoarce.

Iar Dănuț 

Ca un brăduț,

Până seara a-alergat!

Mulți bănuți a câștigat.

De la mamă și bunică,

Și-și mai luă o cărticică:

Ce îl plimbă peste munți,

Râuri trece fără punți.

Mic dar harnic nu-i așa?

Cine pe Dănuț n-ar vrea?

Chiar dacă le face-n joacă,

Lucruri bune el să facă!

Cu cuvintele acestea,

Iată se sfârși povestea!

Așa a fost atuncea precum v-am povestit;

Am spus-o cum se spune și ce am auzit.

Palate de zăpadă…

Cerul cerne pe-nserate,

Stele mici, albe,-nghețate.

Le dă drumul din cetate,

Și valsează încântate.

Se aștern încet, încet,

Zâmbind, strălucesc discret,

Peste pomi și peste case,

Ca un voal alb de mătase!

Altele, de sus venind,

Cu magie-au brodat

Danteluțe, care-n vânt,

Flutură înfiorat.

Cele mari s-au cam grăbit,

Așezându-se grămadă

Și-mpreună, au clădit,

Mici palate de zăpadă.

Câteva s-au rătăcit

Și au poposit pe geam.

Gerul crunt le-a-ncremenit…

Chiar și flori de gheață am!

Dar o rază a venit,

Scăpată de printre nori

Ea, în geam s-a oglindit,

Și-a topit dalbele flori!

Lacrimile lor, acum,

Se preling încet,în jos

Ce păcat! Oftând îmi spun

S-au dus ca un vis frumos!

O poveste mai brodată în tortul de ciocolată

Mai demult, a fost odată,

Un tort nalt de ciocolată

Cu foi de fistic, șuvițe,
Flori sticloase și pestrițe.

O căsuță-n vârf  era

Din  halviță și cafea,

Și perdele albăstrele

Din bomboane pe nuiele.

Auzind de la furnici,

Fluturi, șașe murdărici,

Bat din aripi pân’ aici,

La alți fluturi, dar mai mici.

Le  spusese vântu’ odată,
De căsuța gulerată.

Iar acum, că este soare,
Veniră cu mic, cu mare.

Greieri, gâze, buburuze
Trecură lacul pe frunze.

Frunze albe, vanilate,

Vâsle caramelizate.

Când ajunseră-n grădină,

Peste tot era lumină.

De unde credeți că vine?

Din bomboane cu rubine.

Bunătăți, bezea, curmale,

Să te lingi pe aripioare.

Vasăzică chiar se poate,

Că sunt gâze înaripate

E și-o floare mai lăptoasă,

Roua ei e mai cremoasă,

C-așa curge de pe frunză

În gură la buburuză.

Greierul sau pierde-vară,

Luă baton de scorțișoară,

Că pierduse-n primăvară

Arcușul de la vioară.

Să vă cânt acum că am

Vioară de marțipan

Ori vă spun o ghicitoare

De pe tortu-nalt cu floare…

-Doișpe frunze de arțar
Atârnă în calendar.

Dacă nu le-ați nimerit.

Vă las timp pentru ghicit.

Acum –  Crăciun Fericit!

Numai soare să aveți,

Din miere sau cum o fi,

Să rămâneți tot copii.

Melcul

Cam de-o zi și pân-acuș,

Urcai pe alunecuș.

Când e vremea mai ploioasă,

Pretutindeni car o casă.

Casa mea, cetate albă,

Într-o țară numai iarbă,

E în inima grădinii

Unde-s rumeniți ciorchinii.

Urc încet pe un pietroi,

Pe tulpină de trifoi

Și strig tare: Codobeeelc !…

Ai ghicit: eu sunt un melc.

La scăldat

Au venit și zile calde,

Numai bune să se scalde

Pisoiașu’ lui bunica

Și cățelul lui mămica.

Cățelușul alb de lapte,

Are dungă lată-n spate,

Are și “ bănuț” pe labă

Și nu-l pierde când se scaldă.

Tomiță voios mai latră:

– Hai cu mine și te scaldă!

– N-aș prea vrea, chiar dacă e cald,

Tot nu-mi  vine să mă scald!

-Dar, de ce? Ce ai păţit?

Că ești foarte cătrănit.

– Ce să am? Nu am nimic.

Pe cuvântul de pisic!

Mai demult când m-am scăldat,

Pata asta, nu s-a luat

De pe burtă pân-la gât

Și sunt un pisoi urât.

Dar te uită și la mine:

Am o dungă, și mi-e bine.

Un bănuț pe laba stângă…

Și pe coadă am o dungă.

Și ce dacă avem pete?

Noi avem lipici la fete.

Lasă dunga, lasă pata,

Vino aici, că-i bună apa!

Că să știi… după băiță,

Căpătăm câte-o fundiță:

Una de pisoi pufos

Una de câine arătos.

Vinovat e Măturică?

Într-o zi, spre amurgit,

Şoarecele a-ndrăznit,
Să se creadă în putere

Furând iute trei eclere.

Din nisipuri şi prundiş –

Țuști!… în casă pe furiş,

În bucătaria mică

Unde toarce Măturică.

– Ia uite ce prânz bogat,

Ce belșug!  Sunt împărat.

Și se puse pe mâncat.

Nu ştiuse voievodul
Că îşi va găsi sorocul.

Măturică cel deștept

Miorlăi: De când te aştept.

O să te alerg prin șură

Până pleci din bătătură.

Cu codita ciufulită,

Și mustața jumulită,

Măturică stă la pândă,

Așteptând după oglindă.

Trecu iute la atac

Și îi trase-un bobârnac.

Bine-ar fi acum ză zbori

Pe un cal buclat de nori.

Tu, pisică coadă grasă,

Zi şi noapte stai la masă.

Uneori ai recompensă,

Alteori chiar și dispensă.

Eu, în schimb, de zor muncesc

Ca să nu mă prăpădesc…

Fugi d-aci, șoarec șiret

Că te iau iarăși de piept.

Dacă-ai cere

Niscai miere,

Brânză, pâine, bob de mei,

Te-aș lăsa puțin să iei.

Dar tu nu te mulțumești c-un boț,

Mă înșeli, și ești și hoț…..

Șoarecul fugi sărmanul

Să nu-l prindă iar motanul.

Gărgărița

Nici în car nici în căruță

Gărgărița hărnicuță

Udă floarea. I se pare

Că este destul de mare.

Așa că nu mai o udă.

Stă puțin, vântul ascultă

Care frunele-i îndoaie,

Lovind-o cu stropi de ploaie.

Se cocoață, se cocoață,

Sus pe floare, dimineață,

Și ieși apoi afară

Că e timpul pentru școală.

Dar acum îi daravelă,

Că îi trebuie umbrelă.

Luă o frunză, luă chiar două,

Pentru că-ncepu să plouă.

Prinse apoi în pași domoli,

Că e greu și când cobori.

Și nici vântul n-o doboară

Să ajungă azi școală.

Fiica vântului

O, ce zână minunată

Se desprinse dintr-odată

Din tulpina vântului

În mijlocul câmpului !

A urcat pe îndelete

Cu vârtej de vânt în plete

Până-n coama norilor,

Să dea soare florilor.

Când se-ntoarse pe câmpii,

Printre jocuri de copii,

Gândi cu amărăciune:

Cine s-ar juca cu mine ?

Unora li se năzare

Că aș fi, pesemne, floare

În hăinuța câmpului,

Nu copila vântului.

Când văzu câțiva copii

Cu șuvițe aurii

Cum aleargă după zmeu,

Zise foarte bucuroasă:

Stați, copii, că vin și eu !

Păpușa mea de cârpă

Acolo unde cred că ești,

Păpușa mea de cârpă,

Au mai rămas ceva povești

Și pasărea te cântă.

Cum trec, călcând pe umbre grei,

Călări pe caii lor de jar,

Spunea povestea despre zmei

Că au coroane de arțar.

La curtea regelui rămâi,

Păpușa mea de cârpă.

Te-ai dus ca floarea de gutui,

Copilărie sfântă.

Mi s-a părut că bați pe la fereastră,

Dar am găsit doar o hârtie

C-un copăcel pe pajiștea albastră,

Te-ai dus copilărie.

Camelia Oprița

by

Referinţă Bibliografică

CAMELIA OPRIȚA: SCĂPĂRICI ȘI LICURICI (volum în lucru – literatură pentru copii)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 martie 2023