Un trăitor al plaiurilor mioritice,
de altfel om cu minte – ntreagă,
dar visător cumva,
avea în capul lui ideea
să lase-n urma lui ceva.

Și s-a gandit, s-a tot gândit
cam ce-ar putea să fie
acel ceva ce-aduce bucurie.

A, da… ce-ar fi să nască un copil?
nu el, ci mintea-i, că doar e sănătoasă,
e încă tânără… și – i place să muncească
și fără bani, că e mărinimoasă …

Copilu-acesta, copilul lui de suflet,
avea să spună lumii povești adevărate,
cu oameni din prezent și din trecut
ca personaje – n viață ancorate.

Și cum știa că un copil e bine
să crească sub o mai puternică oblăduire,
a mers cu sufletul curat, și optimist
la primul gospodar, deci la ocârmuire.

Cum i s-a spus : Fă, dar n-ai sprijinul meu! s-a-ntors dezamăgit… puțin, nu disperat
și minții i-a dat liber să facă ce-a gândit…
așa copilul său a apărut in sat.

La început vorbea în patru pagini
sătenilor interesați să știe
cum au trăit în vremea lor strămoșii statorniciți pe-această glie.

Dar munca de unul singur n-a durat,
căci de familia copil – părinte
s-au alipit și alți împătimiți
ai graiului rostit… scris în cuvinte.

Și azi copilul- ziar, are și un nume,
e așteptat de cei care se-ntreabă
ce se întâmplă în satele comunei
și scrie – n el familia întreagă.
(editor, redactori, colaboratori)

Autor :Georgeta Tudor

Poezie citită în aula Bibliotecii Județene „Vasile Voiculescu” din Buzău, cu prilejul apariției numărului 100 al ziarului local (al comunei Vernești) Curierul zoreștean, marți 27 nov. 2018, în cadrul activității Centenar în centenar.

by

Referinţă Bibliografică

Copilul și familia/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 martie 2022