Nu am timp de tine, bătrâneţe,
Căci mă gândesc mereu la tinereţe.
Și chiar de-aş avea o floare argintie,
E în părul meu cunună că sunt vie.
De-atâtea seri condeiul meu tresaltă
Să ţină bătrâneţea ocupată
Pe-o filă albă ca neaua-n ianuar’,
Să lase-o urmă tinereţii-n dar.
Păşind, alene, spre al inimii altar,
Va ști că n-a fost ocupată în zadar,
Că fila-ngălbenită-ntr-un muzeu,
Pentru suflete, e un panaceu.
Mangalia, 28.06.2016
by